Gadduresu

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da Gaddhuresu)

Gadduresu (gaddhuresu)

Parlatu in: Italia
Righjoni: Sardegna (Gaddura)
Parsoni: ~100.000
Tipulugia: SVO
Filugenesi: Indoauropeanu






Statutu officiale
Nazioni: nisciuna
Rigulatu da: Accademia di a Lingua Gadduresa
Codici di classificazioni
ISO 639-3 sdn
SIL SDN (in inglesu)
Estrattu in lingua
Dichjarazioni univirsali di i diritti di l'omu - Art.1
Babbu nostru, chi sei illi cieli, sia santificatu lu to nommu, comu in cielu cussi in tarra, dacci oghj lu pani quotidianu nostru e torraci li piccati comu noi li turremu a li nostri piccadori e non ci pultà in tentazioni ma libbarighjaci da lu mali. Amen.
Lingua - Alencu d'e lingue - Linguistica
Diffusioni giugrafica di u Gaddhuresu
DistribuzionI giugrafica di lu Gadduresu
Quista pagina pudaria cuntena carattari Unicode.

U gadduresu o gallurese (nomu nativu gaddhuresu, IPA: /gaɖːu'rezu/) hè una lingua parlata in Gaddura, in u nord'estu di a Sardegna. U statutu di 'ssa lingua hè in dibattitu frà i linguisti: certi u cunsidarighjani com'è un dialettu sardu, d'altri u cunsidarighjani com'è un dialettu corsu, è d'altri vidini u gadduresu com'è una lingua sputica, un dia-sistemu sardu-corsu, è chì cumporta parichji varianti. U gadduresu s'assumiglia assà (com'è u sicilianu) à u dialettu pumuntincu parlatu in a Corsica Suttana, in i circondi di Sartè è di l'Alta Rocca; ma ci sò dinò impurtanti diffarenzi di vucabulariu, di grammatica è di pronuncia (si stima chì 20% di u vucabulariu di u gadduresu hè derivatu da u sardu luguduresu). A so ducumintazioni littararia più antica hè di i primi dicennii di u Seculu XVIII è hè cumposta da puisii è canzoni. Ma da u studiu di parichji ducumenti bassu-medievali si pò purtà in daretu a so nascita - omancu in i so fundamenti - à i primi dicennii di u Seculu XV.

A traccia di u sardu luguduresu hè bedda chjara in u lessicu gadduresu, indù si stima ch'è ni cumponi pocu menu di 20%, mentri a prununcia, a sintassa è a gramatica sò tipicamenti corsi. A lingua gadduresa apparteni, à tempu cù u sassaresu, à u gruppu di lingui corsu-sardi.

Lingua minacciata d'estinzioni[mudificà | edità a fonte]

À i ghjorna d'oghji, u gadduresu hè cunsidaratu da l'Unesco una lingua minacciata di sparizioni.[1]

Loca ind'iddu hè parlatu[mudificà | edità a fonte]

U gadduresu hè parlatu in i cumuni è paesi di a pruvincia di Tarranoa-Tempiu è Sassari: Tempiu, Alzachena, Caragnani, Agghju, Bultigghjata, Lungoni, A Matalena, Locusantu, Palau, Aglientu, Trinitài d'Agultu è Vignola, Telti, Badesi, Viddalba (SS), Sant'Antoni di Gaddura, Loiri Poltu Santu Paulu, è Santu Tiadoru (OT). Fora da i cunfini storichi di a Gaddura, hè parlatu à Erula (SS), è, incù u dialettu castiddanesu, in i cumuni di Vaddidoria (SS) (Codaruina) è Santa Maria di Cucina (SS) ma eppuri hè spartu in parti di i cumuna sardofuni di Budoni è Perfugas (SS). A variità parlata annant'à l'isula di A Matalena (Isulanu) hè cunsidarata da certi comu un dialettu Corsu sputicu, par via di carattiristichi cumuni à u corsu ughjincu, comu a mancanza di rutacisimu cunsunanicu "r" -> "l" è l'articuli in "u" e "i". Bench'è cumpresi in a Gaddura, inveci, Tarranoa, Luras, Padru, è Monti sò paesi sturicamenti di lingua sarda luguduresa, com'è una parti di u tarritoriu di Golfu Aranci. I varianti parlati in Casteddu Sardu (SS) è in u nordu di l'Anglona à Sedini (SS), La Muddizza è La Ciaccia di Vaddidoria (SS) sò dialetti mizani trà u gadduresu è u sassaresu, cù influenzi maiori da parti di 'ss'ultimu.

Storia[mudificà | edità a fonte]

Ghjà in ebbica rumana stavani in Gaddura pupulazioni chjamati corsi, chì parichji idantifichighjani incù l' abitanti di a Corsica, bench'è sta tiuria ùn fussi sturicamenti micca accirtata. In ebbica mediuevali in u Ghjudicatu di Gaddura l'elementu linguisticu duminanti era u sardu, a lingua "naziunali" aduprata in l'antichi atti ufficiali di u Ghjudicatu. Di stu substratu urighjnariu sardu sò oghji firmati tracci in i dui isuli linguistichi luguduresi di Luras è Olbia è in parichji tuponimi gadduresi (i stessi nomi di Gortiglata/Bortigiadas, Agios/Aggius, Nuches/Nugues/Nuchis, Luras, Calanjanos/Calangianus). Dapoi 1100 s'aghjunghjini influssi pisani (sii in Gaddura ch'è in u Sassaresu) è ghjinuvesi (soprattuttu à Sassari) chì s'affiancani in l'amministrazioni di i guverni ghjudicali fin'à 1300, quandu u rughjonu hè cunquistatu da i catalanu aragunesi ed hè righjistrata una forti prisenza di ghjenti corsa in tutta a Sardegna, in particulari in Gaddura, à Castelgenovese è à Sassari. In l'anni cumpresi trà 1347-48 è 1400 a Gaddura si spupulighja dopu à un'epidemia di pesta è incursioni pirateschi è cumencia cusì a ghjunta di massa di famiddi da u sudu di a Corsica (tandu duminiu ghjenuvesu) cù i so' dialetti urali (ghjà in Corsica fortementi influinzati da u pisanu è da u ghjenuvesu). Hè di u periodu trà 1445 è 1470 l'epigrafa di a ghjesgia di Santa Vittoria di u Sassu, in i campagni trà Erula è Perfugas (SS), primmu testu scrittu in gadduresu ("OPerAIU | MALU E FO | rA / LErIMITA"). A mità di u XVI seculu a campagna gadduresa hè ducumintata com'è oramai chjaramenti abitata da corsi, in quiddi stallazioni carattiristichi di Gaddura, cunnisciuti com'è "stazzi") è duranti u '600 i pupulazioni corsofuni si spustoni à pocu à pocu versu i paesi di a Gaddura urighjnariamenti di lingua sarda. Di 1683 sò i primi cumpunimenti scritti in un canzuneri ispanu-sardu duranti a festa di a Verghjni di Locusantu è allucati in a Bibliuteca di Brera à Milanu, è, sii puri in l'incertezza di l'ortugrafia, prisenta carattaristichi medii trà u gadduresu è u sassaresu, a cunferma di a cumuna urighjina è u strittu liamu cù a puisia corsa di l'Altu Taravu è l'Alta Rocca (Suta un arboru fioriddu/ si dormia la donna mia/ et tant'era addormentada/ que isvillar no si podia/ et yo i tocay lu pedi/ et issa mi disse a'a'/ et amuri si mi uoy bene/ un altru pocu piu en goba tua). In u XVIII seculu, sapemu, grazia à i studii di u giugrafu francesu Maurice Le Lannou chì a Gaddura fù ripupulata par trè quarti da Corsi è u cuntrabbandu cù a vicina isula accresci a pupulazioni di i paesi di l'alta Gaddura (in particulari Tempiu. À 1706 ricodda u dittu Pa’ noi non v’ha middori, non impolta u ch’ha vintu, o sia Filippu Quintu o Càrralu imperadori!. Tandu a Gaddura - conta solu 7 cumuni (Tempiu, Tarranoa, Bultigghjata, Agghju, Nuchisi, Luras, Caragnani) di cui 6 con centro nella Gallura interna. Incù Gavinu Pes (1724-1795) u gadduresu hà oramai raghjuntu maturità è dignità littararia. Annant'a l'isula di A Madalena u dialettu "isulanu" hè purtatu in u XVIIII seculu dirittamenti da piscadori è pastori corsi da a Corsica suttana in circa di tarri par fa pascia u so bistiamu.

Carattaristichi[mudificà | edità a fonte]

U gadduresu hà caratteristichi sintattichi, funetichi è ortugrafichi assà diffarenti rispettu à a lingua sarda. I reguli di scrittura sò vicini à quiddi di a lingua corsa incu calchì diffarenza liata à una influenza maiori di l'ortugrafia taliana è u vucabularia d'urighjina sarda.

Similarità incù u corsu[mudificà | edità a fonte]

  • u plurali di i noma compii pà vucali è si forma aghjustendu -i ("ghjanni" o "polti" [porti]) com'è in corsu è in talianu, è micca la -s com'è in sardu ("jannas"), latinu, spagnolu, catalanu, è cetara;
  • u plurali ùn varieghja micca in u genaru maschili è feminicciu ("la tarra/li tarri", "la donna/li donni", "lu campu/li campi"), com'è in corsu suttanacciu ("a tarra/i tarri", "a donna/i donni", "u campu/i campi") è à diffarenza di u sardu ("sa terra/sas terras", "sa femina/sas feminas", "su campu/sos campos") è di u corsu cismuntincu ("a terra/e terre", "a donna/e donne", "u campu/i campi");
  • assenza di cunsunanti finali, prisenza inveci in sardu in i plurali è in certi formi verbali.
  • futuru micca perifrasticu, com'è in corsu: "lu faraghju" (lu faraghju, mentri in sardu è perifrasticu: "l'appo a fághere"/"d'appo a fai").
  • a prisenza di a metafunia (cambiu vucalicu): pinsà/eu pensu, faiddà/eu faeddu, steddu/stidducciu, etc, com'è in corsu.
  • u mantinimentu di a finali in -u atona, carattiristica cumuna à u corsu è à u sardu.
  • a prisenza di u doppia -dd- cacuminali /ɖ:/ in locu di i gruppi -gli- è -ll- (com'è "piddà", "casteddu", "beddu", "nieddu", "stedda" ) com'è in corsu sartinesu o taravesu (mentri hé "piglià, "castellu", "bellu", "neru/niellu", "stella" in corsu cismuntincu)
  • i soni "intricciati" -chj- /c/ è -ghj- /ɟ/ ("ghjesgia", "occhji", "aricchji", "ghjnocchji", "ghjattu", "fighjulà", "chjamà", "chjodu" sò com"è in corsu, à diffarenza di u sardu induva ùn sò micca prisenti ("cresia", "ogros", "oricras", "gattu", "bidere", "abbochinare", "tzou"); u sonu ghj- in principiu di una parola hè prununciatu com'è "i" semicunsunantica (/je:ʒa/, /jat:u/ pa' "ghjesgia", "ghjattu" ma hè sempri scrittu in u testu), com'è in u corsu pumuntincu;
  • a prisenza di i soni in -sgi- /ʒ/ ("casgiu", "ghjesgia", "basgiu") com'è in corsu è à diffarenza di u sardu ("casu", "cresia", "basu");
  • u passaghju à -rr- di -rn- ("turrà", "carri") com'è in corsu taravesu è sartinesu è in sardu "torrare", "carre" (carri umana);
  • u trattamentu di -gn- è -ng- com'è in corsu è in tuscanu: "castagna", "Saldigna" (Sardigna), "tigna", "linga" (lingua);
  • a distinzioni latina trà vucali tonichi è atoni -i-/-e- è -u-/-o- com'è sii in corsu suttanacciu sii in sardu: "pilu" rispettu à "tela" (tela), "gula" rispetto à "soli" (sole);
  • l'assenza di a linizioni di -t- è -c-, ("andatu" ), ("locu") com'è in corsu meridiunali, à u cuntrariu di u sardu è di u corsu cismuntincu ("andadu", "logu").
  • a prununzia di -dor- in -tor- "imperadori", "cacciadori" analogamenti à u corsu è à u sardu "imperadore", "catzadore";

Diffarenzi incù u corsu[mudificà | edità a fonte]

  • u qu- mutata in c- velari /k/ in principiu à parichji paroli ("cattru", "chici", "chiddu", "candu" in corsu "quattru", "quici", "quiddu/quillu", "quandu" ), com'è in sardu ("battor", "inoghe" è "cussu","cando", etc.), à diffarenza di u corsu (à l'eccezzioni di "calchi" in corsu suttanu);
  • l'esitu di a c- palatali /ʧ/ in principiu di parola: "centu", "cincu", "centru", "citai" com'è in còrsu è tuscanu à diffarenza di lu sardu ch'iddu manteni la /k/ velari o la muta in /ts/ ("chentu", "chimbe", "tzentru"/ant."chentru", "tzitade/ant."chitade");
  • i trattamenti di -r- in -rt-, -rd-, -rc-, -rg-, -rp- è -rb- mudificati in -l- è -lt-, -ld-, -lc-, -lg-, -lp- è -lb- ("poltu" [portu], "impultanti" [impurtanti], "palchì" [parchì], "cialbeddu" [ciarbeddu], com'è in certi variità di sardu.
  • a -b- in piazza di a -v- ("abà, abali" pa' u corsu "avà, avali/avale");
  • a -v- casca sicondu ciò chi ci hè innanzi ("lu 'entu", "iddu è (v)ecchjiu" pa' u corsu "u ventu", "iddu è vechju"), com'è in sardu ("su 'entu", "issu est (b)'etzu");
  • l'articuli determinativi in lu, la, li, li, com'è in calchì casu in corsu, in u capicursinu oghjincu pruvinendu da u latinu ille, mentri in Sardu sò: "su", "sa", "sos", "sas" (da lu latinu ipse);
  • a caduta di -v- è -g- intervucalichi ("nii" [nivi], "ghjoanu" [ghjovanu], "Ghjuanni" [Ghjuvanni], "chjai" [chjavi], "taula" [tavula], "teula" [tegula], "aè" [avé]) com'è in sardu, eccituatu u nuaresu ("nie/nii", "zoanu", "Juanne/Juanni", "crae", "mesa", "teula", "aere");
  • u passaghju à -ss- di -rs- ("cossu" [corsu], "videssi" [vidersi]) com'è in sardu ("cossu")
  • u tarmini di i paroli in -ai ("citai" [cità], "trinitai" [trinità]), com'è in corsu anticu, in sardu "tzitade" è "trinidade";
  • u ghjirundiu prisenti in -endi, mentri in corsu hè -endu/-andu, in sardu -ende;
  • a scrittura di u gadduresu cumporta calchì particularità tradiziunali: u gruppu dd si scrivi à spessu ddh (Gaddhura); u gruppu ghj si scrivi gghj è u gruppu chj si scrivi cchj (eccituatu in principiu d'una parola); ùn s'aprada micca è ma é inveci; sò aduprati com'è in talianu illu, illi, illa, inveci di in u, in i, in a in corsu.

Grammatica[mudificà | edità a fonte]

Articuli ditarminativi (sing./plur.): lu/li, la/li

Articuli inditarminativi: unu, una

Prunomi parsunali: eu, tu, iddu/idda, noi, voi, iddi

Prunomi è aghjittivi pussessivi: méu/mé, tòiu/tò, sòiu/sò, nostru, vostru, sòiu/sò

Prunomi è aghjittivi dimustrativi: chistu-chisti (quistu-quisti), chissu-chissi(quissu-quissi), chiddu-chiddi (quiddu-quiddi)

Verbi: I verbi ani trè cunghjugazioni (, , ). A struttura di i verbi hè simili à quidda corsa, cù calchì diffarenza in a terza cunghjugazioni. Com'è u corsu è à diffarenza di u sardu u gadduresu manteni l'usu parlatu di u passatu rimotu ancu s'eddu si ni mudifichighja a struttura avvicinendu la à quidda di l'anticu tempu sardu luguduresu oghji in disusu.

Verbu esse (essa):

  • Indicativu prisenti: eu socu, tu sei, iddu è, noi semu, voi seti, iddi sò;
  • Indicativu imparfettu: eu era/eru, tu eri, iddu era, noi erami, voi érati, iddi erani;
  • Indicativu passatu rimotu: eu fusi, tu fusti, iddu fusi, noi fusimi, voi fusiti, iddi fusini;
  • Indicativu futuru: eu saraghju, tu sarai/saré, iddu sarà, noi saremu, voi sareti, iddi sarani;
  • Cunghjuntivu prisenti: chi eu sia, chi tu sii, chi iddu sia, chi noi sìami, chi voi sìati, chi iddi sìani;
  • Cunghjuntivu imparfettu: chi eu fussi, chi tu fussi, chi iddu fussi, chi noi fussimi, chi voi fussiti, chi iddi fussini;
  • Cundiziunali: eu sarìa, tu sarìsti, iddu sarìa, noi sarìami, voi sarìati, iddi sarìani;
  • Ghjirundiu prisenti: essendi/sendi;
  • Ghjirundiu passatu: essendi/sendi statu;

Verbu (avè):

  • Indicativu prisenti: eu aghju, tu hai, iddu ha, noi aèmu/èmu, voi aéti/éti, iddi ani;
  • Indicativu imparfettu: eu aìa/aìu, tu aìi, iddu aìa, noi aìami, voi aìati, iddi aìani;
  • Indicativu passatu rimotu: eu aìsi, tu aìsti, iddu aìsi, noi aìsimi, voi aìsiti, iddi aìsini;
  • Indicativu futuru: eu araghju, tu arài/aré, iddu arà, noi aarèmu, voi aaréti, iddi aaràni;
  • Cunghjuntivu prisenti: chi eu aghjia, chi tu aghji, chi iddu aghja, chi noi àgghjimi, chi voi àgghjiti, chi iddi àgghjini;
  • Cunghjuntivu inparfettu: chi eu aissi, chi tu aissi, chi iddu aissi, chi noi aissimu, chi voi aissiti, chi iddi aissini;
  • Cundiziunali: eu aarìa, tu aarìsti/aarii, iddu aarìa, noi aarìami, voi aarìati, iddi aarìani;
  • Ghjerundiu prisenti: aèndi;
  • Ghjerundiu passatu: aendi aùtu;

Cunghjugazioni in -à - Verbu amà:

  • Indicativu prisenti: eu amu, tu ami, iddu ama, noi amemu, voi ameti, iddi amani;
  • Indicativu imparfettu: eu amàa/amaia, tu amai/amaìi, iddu amaa/amaìa, noi amaami/amaìami, voi amaati/amaìati, iddi amaani/amaìani;
  • Indicativu passatu rimotu: eu amesi, tu amesti, iddu amesi, noi amesimi, voi amesiti, iddi amesini;
  • Indicativu futuru: eu amaragghju, tu amaré, iddu amarà, noi amarèmu, voi amaréti, iddi amarani;
  • Cunghjuntivu prisenti: chi eu àmia, chi tu ami, chi iddu àmia, chi noi àmiami, chi voi àmiati, chi iddi àmiani;
  • Cunghjuntivu inparfettu: chi eu amàssia, chi tu amàssi, chi iddu amàssia, chi noi amàssimi, chi voi amàssiti, chi iddi amàssini;
  • Cundiziunali: eu amarìa, tu amarìsti, iddu amarìa, noi amarìami, voi amarìati, iddi amarìani;
  • Ghjerundiu prisenti: amèndi;
  • Ghjerundiu passatu: aendi amatu;

Cunghjugazioni in -é - Verbu vidé:

  • Indicativu prisenti: eu vicu, tu vidi, iddu vidi, noi vidimu, voi viditi, iddi vidini;
  • Indicativu imparfettu: eu vidìa, tu vidìi, iddu vidìa, noi vidìami, voi vidìati, iddi vidìani;
  • Indicativu passatu rimotu: eu vidìsi, tu vidisti, iddu vidisi, noi vidìsimi, voi vidìstiti, iddi vidìsini;
  • Indicativu futuru: eu vidaràgghju, tu vidaré, iddu vidarà, noi vidarèmu, voi vidaréti, iddi vidaràni;
  • Cunghjuntivu prisenti: chi eu vidìa, chi tu vidìi, chi iddu vidìa, chi noi vidìami, chi voi vidìati, chi iddi vidìani;
  • Cunghjuntivu inparfettu: chi eu vidìssia, chi tu vidìssia, chi iddu vidìssia, chi noi vidìssiami, chi voi vidìssiati, chi iddi vidìssiani;
  • Cundiziunali: eu vidarìa, tu vidarìsti, iddu vidarìa, noi vidarìami, voi vidarìati, iddi vidarìani;
  • Ghjirundiu prisenti: vidèndi;
  • Ghjirundiu passatu: aendi vidùtu;

I rari verbi di sta cunghjugazioni ("aé", "cunviné", "cridé", "essé", "intindé","priidé", "sapé", "tiné", "vidé", "viné", "vulé") so' tutti irregulari.

Cunghjugazioni in -ì - Verbu timì (tema): Sta cunghjugazioni cumprendi in virità dui cunghjugazioni cuntinuatrici di parti di i verbi in -ere (currispundenti à u diffarenti esitu -e/-a in corsu): "timì" (tema), "biì" (bia), "cridì" (creda), "currì" (corra), "muì" (mova), "nascì" (nascia), "punì" (pona), "ridì" (rida), "vindì" (venda); cumprendi ancu l'esiti di -ire (l'esitu in corsu hè listessu à quiddu gadduresu): "finì", "apparì", "custruì", "cuprì", "dì", "drummì", "fugghjì", "murì", "riscì", "suffrì" ;

  • Indicativu prisenti: eu timu, tu timi, iddu timi, noi timimu, voi timiti, iddi timini;
  • Indicativu imparfettu: eu timia, tu timìi, iddu timìa, noi timìami, voi timìati, iddi timìani;
  • Indicativu passatu rimotu: eu timìsi, tu timìsti, iddu timisi, noi timìsimi, voi timìstiti, iddi timìsini;
  • Indicativu futuru: eu timaragghju, tu timaré, iddu timarà, noi timarèmu, voi timaréti, iddi timaràni;
  • Conghjuntivu prisenti: chi eu timia, chi tu timii, chi iddu timia, chi noi timiami, chi voi timiati, chi iddi timiani;
  • Conghjuntivu inparfettu: chi eu timissi, chi tu timissi, chi iddu timissi, chi noi timissimu, chi voi timissiti, chi iddi timissini;
  • Cundiziunali: eu timarìa, tu timarìsti/aarii, iddu timarìa, noi timarìami, voi timarìati, iddi timarìani;
  • Ghjirundiu prisenti: timèndi;
  • Ghjirundiu passatu: aendi timùtu;

Un'intarissanti curiusità di u gadduresu, com'è dinò u corsu pumuntincu è certi variità di u sardu, hè l'esistenza di dui maneri, tutt'è dui ghjusti, di cunghjucà l'indicativu imparfettu di certi verbi, par asempiu:

Verbu andà: (in gadduresu hè regulari)

  • Indicativu imparfettu classicu: eu andàa, tu andài, iddu andàa, noi andàami, voi andaàti, iddi andàani;
  • Indicativu imparfettu alternativu: eu andaìa, tu andaìi, iddu andaìa, noi andaìami, voi andaìati, iddi andaìani. (-iani o -gghjani sicondu i loca)

Numari : unu, dui, tre, cattru, cincu, sei, setti, ottu, noi, deci, undici, dodici, tredici, cattoldici, chindici, sedici, dicessetti, diciottu, dicennoi, vinti, ..., trinta, caranta, cincanta, ..., centu, duicentu, ..., middi, duimilia, ...;

Ghjorna : luni (luni), malti (marti), màlcuri (marcuri), ghjoi (ghjovi), vènnari (vennari), sabbatu (sabatu), duminica (duminica);

Mesi : ghjinnagghju, friagghju, malzu, abrili, magghju, lampata, agliola, aùstu, capidannu, Santigaini, Sant'Andria, Natali. (quisti ultimi formi tradiziunali, liati à la cultura agricula, in lu linguaghju quotidianu tendini à essa rimpiazzati da ghjugnu, luddu, sittembri, uttobri, nuvembri, dicembri);

Staghjoni : branu/primmaéra (branu, primavera), statiali/istati (istati), vagghjimu/ottùgnu (vaghjimu), invarru/varru (invernu);

Culori : biancu/canu/ant.albu [biancu], nieddu [nieddu, neru], ruiu/ant.russu [russu], giallu/grogu [giaddu], biaittu/blu [blu], tulchinu [turchinu], veldi [verdi], grisgiu/canu/murru [grisgiu], biaittògnu/purpurinu [purpurinu], aranciu/aranciò [aranciu], marrò/castagnu [castagnu].

Varianti[mudificà | edità a fonte]

suttu-varietai di gadduresu
suttu-varietai di gadduresu

U gadduresu si prisenta com'è una lingua assà uniforma incù picculi diffarenzi in sustanza liati à a prununcia.

  • A so varianti cumuna, più parlata è standardizata hè quidda timpiesa ("timpiésu"), chì s'hè sparta dipoi u VIu seculu in gren' parti di a Gaddura; à Tempiu hè abitualmenti parlata incù in i scagni pubblichi è in l'ambienti più pristighjosi; a parlata di a cità hà sturicamenti risintutu u maiò influssu catalanu rispettu à quidda di i campagni;

Hè parlata dinò in a marina di Santu Tiadoru à Vignola cù picculi diffarenzi di prununcia è in calchì parola trà Alta è Bassa Gaddura tantu chì i citatini di Tempiu è Caragnani à spessu ùn esitighjani micca à fà rimarcà à i gadduresi di a bassa Gaddura (anticamenti ditti pasturini) a so manera - à i so arichji - grussulana di parlà, par via di a prununcia è di i sprissioni;

  • U parlà di Caragnani ("caragnanesu") si diffarinzighja da u gadduresu cumunu pà certi aspetti di prununcia (ad es. "friacchju" par "friagghju"/frivagghju, "pucchju" par "bugghju"/bughju, "spucchjià" par "sbucchjià"/sbuchjà) è par u so accentu carattiristicu, assà urighjnali.
  • A' Nuchisi, in piazza di u sonu nasali palatali "-gn-" par prununzià p.es. "vigna" hè suventi impiicatu u sonu nasali velari "-nghj-" dunqua si prununcia "vinghja" è innò "vigna", "conghju" è innò "cognu", "Caranghjani" è innò "Caragnani"; à listessa manera, u sonu "gli" veni resu cù "lghj", dunqua "aglióla" (tribbiatura) sona "alghjióla", "puntogliu" (frusta pà fà marchjà li boi) si prununcia "puntolghjiu", "spianteglia" (suttupedi di suvaru pà i scarpi) diventa "spiantelghjia", ecc.;
  • U parlà lungunesu hà piddatu calchì parola in più da u corsu ughjincu ma ùn prisenta micca diffarenzi strutturali riguardu à u gadduresu cumunu;
  • U matalininu o isulanu" parlatu annant'à l'isuli di A Matalena, essendu fruttu d'una immigrazioni più ricenti di ghjenti corsa hà carattiristichi di u corsu ughjincu (es. articuli in "u", "i" par "lu", "li", "quiddu" pà "chiddu", "avà" par "abà", "acqua" par "ea", "durci" par "dulci", "nosciu" par "nostru"). Ha dinò parichji paroli d'urighjina ghjenuvesa è punzesa.
  • A variità agghjesa, parlata in l'exi Cumuna di Agghju (Aggius) (Aggius, Badesi, Trinitai, Viddalba è Valledoria Centro), hè diffarenti di u gadduresu cumunu pà certi paroli, pà sustituzioni di u C velari cù u G velari (timpiesu "pecura", agghjesu "pegura"; timpiesu "focu", agghjesu "fogu"; timpiesu "eu socu", agghjesu "eu sogu", ecc.) è pà l'usu funeticu di u Z in piazza di C palatali: (gall. "celu", agg. "zelu"; gall. "centu", agg. "zentu"), di manera simili à i dialetti sassaresu è castiddanesu; inoltri, mentri in u timpiesu s'improdani i dui soni ucclusivu-palatali o mediupalatali -chj-, -ghj- in paroli com'è "ghjesgia", "occhji", "aricchji", "ghjnocchji", "ghjattu", "figghjulà", "chjamà", "chjodu", "vecchja", in agghjesu u sonu -chj- hè rimpiazzatu da u C palatali (a C di "cecu"; dunqua, si dici: "occi", "aricci", "ciodu", "veccia", ecc.);
  • U parlà di Bultighjata, sumiddanti à l'agghjesu, si diffarinziighja parchì u G palatali (quidda di u talianu "gelo") sustituisci u sonu -ghj- (si dici "figgiulà" [figghjulà], "aggesu" [agghjesu] è a N nasali velari (quidda di "mancu") in piazza di u sonu nasali palatali -gn- (par es., si dici "mangià" [magnà, manghjà].
  • U suttudialettu cuzinesu di stampu agghjesu, hè assà vicinu à u bultighjatesu ma faci diffarenza pà a più friquenti linizioni di u "C" velari, pà l'urdinariu radduppiamentu funeticu di "t" è "m" (prittindimmu, gall.cum. pritindimu) è pà a più marcata influenza lissicali da u Castiddanesu è Logudoresu. Hè parlatu in a Cumuna di S. Maria Coghinas è da calchì famidda di Valledoria.

I diffarenzi trà i parlati appena discritti sò limitati à calchì variazioni funetica, lissicali è/o d'accentu supratuttu trà Alta è Bassa Gaddura tantu chì par unu spertu locutori gadduresu sarìa pussibili à capiscia à l'accentu o sicondu calchì parola l'urighjna di una parsona di Tempiu, Nuchisi o Caragnani (è d'Agghju spezialmenti) ma li sarìa monda arduu s'iddu pruvinissi da Lungoni o S.Tiadoru.

Asempiu di gadduresu in tutti i so variazioni, di un auguriu à i sposi, cù in nirettu i diffarenzi rispettu à u gadduresu cumunu:

Gadduresu Matalininu Agghjesu Bultigiatesu/Cuzinesu

L'aguriu chi focciu a chisti sposi
primma di tuttu è di campà alt’e cent’anni
poi d’aé fiddoli bòni è primurosi
cù li cumpagni, cù li steddi è cù li manni.
Lu ch’agghju dittu, parò, è pà un dumani;
par abà àgghjiti alti pinsamenti:
ogghj no' pinseti a trabaddà(ni)
ma a diiltivvi…cù l’amichi è li parenti

L'aguriu chi facciu a quisti sposi
primma di tuttu è di campà antri cent’anni
poi d’avé fiddoli bòni è primmurosi
cu i cumpagni, cù i ziteddi è cu i grandi.
Lu ch’agghju dittu, parò, è pè un dumani;
par avà àgghjiti antri pinzamenti:
ogghj nun pinzeti a travaddà(ni)
ma a diirtivvi…cu l’amichi è i parenti

L'aguriu chi fozzu a chisti sposi
primma di tuttu è di campa' alt’e zent’anni
poi d’aì fiddoli bòni e primmurosi
cu li cumpagni, cu li steddi e cù li manni.
Lu gh’agghju dittu, parò, è pà un dumani;
par abà àgghjiti alti pinsamenti:
ogghj no pinseti a trabaddà(ni)
ma a diiltivvi…cù l’ammighi e li parenti

L'aguriu chi fozzu a chisti sposi
primma di tuttu è di campa' alt’e zent’anni
poi d’aì fiddoli boni e primmurosi
cu li cumpangi, cù li steddi e cù li manni.
Lu gh’aggiu dittu, parò, è pa un dumani;
par abà àggiti alti pinsamenti:
oggi no pinseti a trabaddà(ni)
ma a diiltivvi…cu l’ammighi e li parenti.

Esempiu di puisia in gadduresu[mudificà | edità a fonte]

La più bedda di Gaddura (Nostra Signora di Locusantu, Regina di Gaddura) di Ciccheddu Mannoni:

Gadduresu Corsu Sardu

Tù sè nata par incantu
diliziosa elmosura
la meddu di Locusantu
la più bedda di Gaddura.

Sè bedda chì d'ugna cori
s’innamurighja di tè
pà l’ochji mei un fiori
ed hè la meddu chì ci hè.

E socu vechju canutu
è socu à tempu passendi
parò sempri burrulendi
comu m’eti cunnisciutu

Cantu campu decu fà
sempri onori à Locusantu
ch’hè la tarra di l’incantu
di cà veni à istragnà.

La Patrona di Gaddura
l’emu no' in Locusantu
incurunata da lu cantu
cussì bedda criatura.

Tù sè nata par incantu
diliziosa biddezza
a meddu di Locusantu
a più bedda di Gaddura.

Sè bedda chì ugni cori
s’innamurighja di tè
pà l’ochji mei un fiori
ed hè a meddu chì ci hè.

E socu vechju canutu
è socu à tempu passendu
parò sempri burlendu
comu m’eti cunnisciutu

Quantu campu devu fà
sempri onori à Locusantu
ch’hè a tarra di l’incantu
di quà veni à sughjurnà.

A Patrona di Gaddura
l’emu no in Locusantu
incurunata da u cantu
cusì bedda criatura.

Tue ses naschida pro incantu
delitziosa ermosura
sa menzus de Logusantu
sa prus bella de Gallura.

Ses bella gai chi donzi coro
s'innamorat de a tie
pro sos ogros meos unu frore
e ses sa menzus chi b'est.

E seo betzu e canu
e su tempus meu est colande
però seo semper brullande
comente m'azis connottu.

Pro cantu bivo appo a depper fàghere
semper onore a Logusantu
chi est sa terra 'e s'incantu
de chie benit a l'abbisitare.

Sa patrona de Gallura
la tenimus nois in Logusantu
coronada de su cantu
gai bella creadura.

ascultallu in gadduresu [1] Archiviu 2012-08-09 at the Wayback Machine

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Canzoni Popolari, ossia raccolta di poesie tempiesi. Sassari: Dessì, 1859.
  • GUARNERIO, PE. I dialetti odierni di Sassari, della Gallura e della Corsica. In Archivio Glottologico Italiano. 1892-93, n. 13, p. 125-140, n. 14, p. 131-200/385-422.
  • CURRULEDDU, Pietro. Canti popolari in dialetto gallurese. Tempio: G. Tortu, 1910.
  • PES, Gavino.Canti di Gallura (Don Gavino Pes e poeti minori). Tempio: G. Tortu, 1929/1957.
  • WAGNER, Max Leopold. La questione del posto da assegnare al gallurese e al sassarese. In Cultura Neolatina. 1943, n.3, p. 243-267.
  • ATZORI, Maria Teresa. Il lessico medico nel dialetto di Tempio. Modena: Società Tipografica Editrice Modenese, 1961
  • USAI, Andrea. Vocabolario tempiese-italiano, italiano-tempiese. Sassari: Ed. Poddighe, 1977.
  • PES, Gavino. Tutti li canzoni: le straordinarie rime d'amore e di gelosia del "Catullo gallurese" del Settecento. Cagliari: Ed. della Torre, 1981.
  • CORDA, Francesco. Saggio di grammatica gallurese. Cagliari: 3T, 1983.
  • COSSU, G.; FRESI, F. [a cura di] I poeti popolari di Gallura. Cagliari: Ed. della Torre, 1988.
  • TUSCERI, Gian Carlo. Tegghji: lastra di granito levigata dal vento: Poesie in dialetto Corso-Gallurese di La Maddalena. Cagliari : Tema, 1991
  • SARDO, Mario. Vocabolario italiano-gallurese. Cagliari: Ed. Castello, 1994.
  • COLUMBANO, Bruno. Piccolo dizionario gallurese di termini in disuso o raramente usati. Telti: Columbano, 1996
  • PABA, Tonina. Canzoniere Ispano-Sardo della Biblioteca Braidense. Cagliari: CUEC, 1996.
  • Gallura: brevi cenni intorno ad alcune sue particolarità culturali viste nel contesto sardo con una proposta ortografica per il gallurese. Attivita' Culturale-Dialettale Arzachena. 1997
  • GANA, Leonardo. Il vocabolario del dialetto e del folklore gallurese. Cagliari: Ed. della Torre, 1998.
  • MAMELI, Francesco. Il logudorese e il gallurese. Villanova Monteleone (SS): Soter, 1998.
  • ROSSO, Francesco. DEBIDDA, Anatolia. FRESI, Luca. Dizionario della lingua gallurese. Tempio: StampaSì, 2000
  • MAXIA, Mauro. "Tra sardo e corso. Studi sui dialetti del Nord Sardegna". Sassari: Magnum-Edizioni, 2001 e 2003.
  • MAXIA, Mauro. "L’elemento corso nell’antroponimia sarda medioevale", rivista “Archivio Storico Sardo”, Cagliari, 2002.
  • MAXIA, Mauro. "I cognomi sardo-corsi. Fonti, frequenze, etimologia". Cagliari: Condaghes, 2002.
  • CORDA, Francesco. Gallurese: profilo storico e notazioni filologiche. Luogosanto/Sassari: EDES [Edizioni dell'Accademia della lingua gallurese], 2002.
  • MAXIA, Mauro. "L’operaiu e l’eremita. La più antica testimonianza del dialetto gallurese in Sardegna", in “Almanacco Gallurese”, n. 10, 2002-03; pp. 310-323.
  • PES, Giuseppe. Glossario gallurese di Calangianus. Sassari : Stampacolor, 2003
  • RUBATTU, Antonino. Sardo, italiano, sassarese, gallurese, Sassari: EDES, 2003
  • RUBATTU, Antonino. Elementi di grammatica gallurese Archiviu 2015-10-19 at the Wayback Machine
  • CIBODDO, Pasquale. Dizionario fondamentale gallurese-italiano, Sassari: Magnum, 2003.
  • MAXIA, Mauro. "Il Gallurese, lingua-ponte tra Sardegna e Corsica", in “Arzachena-Costa Smeralda”, 2004, n. 1.
  • BRANDANU, Salvatore. Vocabulariu gadduresu-italianu - Vocabolario gallurese-italiano. San Teodoro: Icimar, 2004.
  • MAXIA, Mauro. "Concordanze lessicali come esito di scambi culturali e linguistici tra Corsica e Sardegna", in "Cuntesti. Circulation des idées, des hommes, des livres et des cultures", Interreg III, Université de Corse, Corte, 2005.
  • BRANDANU, Salvatore (a cura di) Alle origini della letteratura gallurese, in La Gallura. Il gallurese, una lingua diversa in Sardegna. San Teodoro: Icimar, 2005
  • MAXIA, Mauro. "I cognomi di Tempio e le origini del gallurese", in “Rivista Italiana di Onomastica”, 2005: 2, Roma.
  • MAXIA, Mauro. "Verso una nuova consapevolezza sulla collocazione del sassarese e del gallurese tra sardo e corso", rivista “Studi Italiani di Linguistica Teorica e Applicata”, XXXIV, 3, Nuova Serie, Pisa-Roma, 2006.
  • GARRUCCIU, Gianfranco. "In cilca di l'assentu: poesie in lingua gallurese. EDES, 2006
  • MAXIA, Mauro. "I Corsi in Sardegna", Cagliari:Edizioni Della Torre, 2006.
  • MAXIA, Mauro. "Lingua Limba Linga. Indagine sull’uso dei codici linguistici in tre comuni della Sardegna settentrionale", Cagliari: Condaghes, 2006.
  • MELONI, Giovanni. "OLBIA. Poesie galluresi e ....altre". Ed. Lulu.com 2007

Da vede dinò[mudificà | edità a fonte]

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. http://www.endangeredlanguages.com/lang/5363