Lingua siciliana

À prupositu di Wikipedia
Puisia in cicilianu

A lingua ciciliana (o lingua siciliana) (in cicilianu sicilianu) hè a lingua rumanica di l'isula di Sicilia.[1][2] Hè una lingua appartinendu à u gruppu di i lingui rumanichi di a famiglia di i lingui induauropei. In un sensu rigurosu, 'ssu terminu disigna u cicilianu di Cicilia è i so diversi dialetti, mentri chì in un sensu largu, a parsona si riferisci à u gruppu linguisticu cicilianu cumprindendu u cicilianu di Cicilia, u calabresu centrumeridiunali, u salentinu è ancu u cilentanu miridiunali.

U cicilianu ùn faci l'ughjettu di nisciuna prutizzioni rigulamentaria, ùn essendu micca minziunatu frà i lingui prutetti da a leghji di u 15 di dicembri di u 1999 annantu à i " Reguli in materia di prutizzioni è di difesa di i minuranzi linguistichi storichi ".

Arghja di ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

L'arghja di ripartizioni naturali di i diversi dialetti ciciliani si stendi annantu à l'insemu di a Cicilia, è ancu annantu à a parti miridiunali di a Calabria è annantu à a parti a più miridiunali è uriintali di a Puglia : u Salentu (ghjustu appuntu in u " calcagnu " di a " botta taliana ").

Litteratura ciciliana[mudificà | edità a fonte]

A cuprendula di u 'Vucabulariu sicilianu di Piccitto

A litteratura in lingua ciciliana hè una di i primissimi litteraturi in lingua vulgari à nascia in Italia dopu à u diclinu di u latinu. Hè à u XIIIu seculu, sottu à l'impulsioni di Federiccu II è di a so corti cumposta da littarati, di sapienti è di filosufi chì 'ssa nova litteratura si sviluppa. U cicilianu s'arricchisci d'impronti à u tuscanu è à u latinu. I pueti di corti ani da sviluppà una puisia lirica di qualità è à forti cumpunenti sculasticu. U sunettu è a canzona sò i formi privilighjati da i pueti chì cantani a so prummissa o discorrini annantu à a natura di l'amori. Frà l'autori di 'ssa ebbica si trova : Giacomo da Lentini, Cielo d'Alcamo, Rinaldo d'Aquino, Giacomino Pugliese o dinò Petru Di i Vigni.

Accentu[mudificà | edità a fonte]

L'accentu cicilianu sona assà apartu à l'arechja, cunfiriscendu à 'ssa lingua è à i so locutori (ancu quandu eddi si sprimani in talianu cumunu) un certu esotisimu. Par indittu, u verbu èssiri (" essa ") tistimunieghja di un e assà apartu incù un accentu tonicu forti è trascinendu annantu à a prima sillaba.

In soprapiù, i Ciciliani prununciani sempri l' "s" com'è in a parola corsa" messa ". Cusì, un cicilianu prununciarà i paroli casa è odiosu incù una /s/ dura, quandu inveci u talianu ufficiali li sustituisciaria u sonu /z/.

U cicilianu ammetti i varianti siont'è i loca ma ferma una lingua viva chì faci parti di u patrimoniu di a rigioni è chì manifisteghja u culori lucali di a Cicilia. Difatti, i locutori ci sò assà liati, ferma d'altrondi u prima mezu di cumunicazioni (davanti u talianu) quandu a parsona s'alluntana da i zoni turistichi. U cicilianu parmetti cusì un'idantità ciciliana chì usa a lingua com'è fattori unificanti.

Grammatica[mudificà | edità a fonte]

Santacroci[mudificà | edità a fonte]

U cicilianu improda una varianti di u santacroci latinu chì cumporta 22 lettari : 5 vucali è 17 cunsunanti.

Vucali Cunsunanti
e i o u b c d f g h j u/a m n p q r s t v z
E I O U B C D F G H J U/A M N P Q R S T V Z

U cicilianu ùn improda dunqua micca i lettari k-K, w-W, x-X è y-Y, cunfurmamenti à u talianu. In l'anziani testi ciciliani a lettara x-X era apradata, com'è in u Maltesu, par u sonu equivalenti à u "ch" corsu. È ancu xh-XH era usatu par u sonu equivalenti à u "ch" alimanu.

U segnu diacriticu u più usatu in cicilianu cumunu hè l'accentu gravi (apradatu par marcà l'accentu tonicu).

  • Asempii d'impiegu di l'accentu gravi in cicilianu :
  • " èssiri " (in corsu : essa)
  • " fràggili " (in corsu : fralu/frala, fragili)
  • " òspiti " (in corsu : ospiti)
  • " màsculu " (in corsu : masciu)
  • " òstrica " (in corsu : ostricia)
  • " crìsciri " (in corsu : crescia)
  • " àrma " (in corsu : anima o ancu alma)
  • " apòstulu " (in corsu : apostulu)
  • " ìsula " (in corsu : isula)

Ma s'improda dinò l'accentu circunflessu par marcà a sparizioni di una sillaba in una parola.

  • Asempii d'impiegu di l'accentu circunflessu in cicilianu :
    • âmu, cuntrazzioni di avemu (in corsu : avemu)
    • malaûriu, cuntrazzioni di malauguriu (in corsu : mal'auguriu)
    • âti, cuntrazzioni di aviti (in corsu : aveti)

Eppuri, parechji scrittori ciciliani ani scrittu in cicilianu usendu dinò altri segni diacritichi tali l'accentu acutu par signalà l'accentu tonicu (veni à dì com'è in spagnolu), è sancu u trema par signalà i falsi diftonghi.

  • Asempii d'impiegu di u trema in cicilianu :
    • castïari (in corsu : "castigà")
    • cuntìnüu (in corsu : "cuntinuu")

Asempii di a lingua scritta[mudificà | edità a fonte]

Strattu di Antonio Veneziano[mudificà | edità a fonte]

Celia, Lib. 2[mudificà | edità a fonte]

(~1600)

Non è xhiamma ordinaria, no, la mia
è xhiamma chi sul'iu tegnu e rizettu,
xhiamma pura e celesti, ch'ardi 'n mia;
per gran misteriu e cu stupendu effettu.
Amuri, 'ntentu a fari idulatria,
s'ha novamenti sazerdoti elettu;
tu, sculpita 'ntra st'alma, sì la dia;
sacrifiziu lu cori, ara stu pettu.

Strattu di Giovanni Meli[mudificà | edità a fonte]

Don Chisciotti e Sanciu Panza (Cantu quintu)[mudificà | edità a fonte]

Stracanciatu di notti soli jiri;
S'ammuccia ntra purtuni e cantuneri;
cu vacabunni ci mustra piaciri;
poi lu so sbiu sunnu li sumeri,
li pruteggi e li pigghia a ben vuliri,
li tratta pri parenti e amici veri;
siccomu ancura è n'amicu viraci
di li bizzari, capricciusi e audaci.

Strattu di Nino Martoglio[mudificà | edità a fonte]

Brìscula 'n Cumpagni[mudificà | edità a fonte]

(~1900)

—Càrricu, mancu? Cca cc'è 'n sei di spati!...
—E chi schifiu è, di sta manera?
Don Peppi Nnappa, d'accussì jucati?
—Misseri e sceccu ccu tutta 'a tistera,
comu vi l'haju a diri, a vastunati,
ca mancu haju sali di salera!

Vucabulariu[mudificà | edità a fonte]

cicilianu talianu corsu
accattari comprare cumprà, accattà
anciòva acciuga anchjuva
addumàri accendere accenda
àrvulu albero arburi
avùgghia ago acughja
batìa abbazia abbazia
benìssimu benissimo benissimu
fìnu fino fin'à/sin'à
fùsu fuso fusu
fùmu fumo fumu
ghiàcciu ghiaccio ghjacciu
làtti latte latti
lèccu ecco ecu
pirrera miniera minera
munzèddu mucchio mora/muchju
nurrìzza balia nutrici/balia
pàrma palma palma
piàttu piatto piattu
picciuttànza adolescenza aduliscenza
pòpulu popolo populu
rusàriu rosario rusariu
subbìssu abisso abissu
sapùni sapone savonu
scèccu asino sameri
sciàrra lite lita
sònu suono sonu
vòcula nzìcula altalena manganiolu
zabbàra agave agava
ziànu (tsianou) zio ziu

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Tinutu contu di l'arbitrarietà di i definizioni, quì s'improda u terminu "lingua" cum'è in a cudifica internaziunali ISO 639-1, ISO 639-2 oppuri ISO 639-3, appruvata in u 2005. Par l'altri idiomi si usa u terminu "dialettu".
  2. 'Ss'articulu pruveni in parti da l'articulu currispundenti di a wikipedia in francesu.

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]