Ucraina

À prupositu di Wikipedia


Ucrania
Україна
Mottu: Слава Україні! Героям слава!
(Slava Ucraini! Gerojam Slava!)

(Gloria all'Ucrania! Gloria agli eroi!)

Lingue ufficiali Ucrainu, russu
Capitale Kyiv  (2.611.300 ab. / 2001)
Pulitica
Forma di guvernu Republica semi-presidenziale
Capo di stato Volodymyr Zelens'kyj
Capo di governo Denys Šmihal'
Indipendenza 24 agostu 1991


Superficia
Tutale 603.700 km²
Acque %
Pupulazione
Tutale 42.684.469 ab.
Densità 73,34 ab./km²
Geografia
Cuntinente Europa
Fusu orariu UTC +2
Ecunumia
Muneta Grivnia Ucrania
PIL (PPA)  (2012) 176.235 milioni di $  (°)
PIL procapite (PPA)  (2014) 3.877 $  (°)
Energia
Varie
Duminiu internet .ua
Indicativu telefonicu +380
Siglu autom. UA
Innu Tavisupleba
Festa naziunale 24 agostu
-

L'Ucrania (in ucrainianu: Україна) hè un Statu d'Europa orientale, u sicondu d'Europa per via di a so superficia è u prima à l'intuttu europeu.[1] Hè cuttighjata da u Mari neru è u mare d'Azov à u sudu, fruntaliera incù a Russia à u nordestu è à livante, incù a Bielorussia à u nordu, incù a Polonia, a Sluvacchia è l'Ungaria à punente è incù a Rumania è a Muldavia à u mezupunente. A capitale è a cità a più pupulata di u paese hè Kyiv.

L'origine di a cultura ucrainiana ricollanu à u Statu slavu orientale medievale di a Rus' di Kiev. Dopu à a caduta di quest'ultima à l'esitu di l'invasione mongule di u XIIIu seculu, u territoriu face l'ogettu di partizione è si vede rivendicatu da parechje putenze straniere, frà e quale a Ripublica di e Duie Nazione è l'Imperu ottumanu. L'Hetmanat cosaccu indipindente esiste trà u XVIIu seculu è u XVIIIu seculu, prima di intigrà l'Imperu russu.

Mentre a Rivoluzione russia, a Ripublica populare ucrainiana cunnosce in modu breve l'indipendenza incù u ricunniscimentu internaziunale, ma finisce per diventà a Ripublica Sucialista Suvietica d'Ucrania di l'Unione Suvietica, in l'anni 1920 in seguitu à a guerra civile russia. L'Ucrania diventa di novu indipindente in u 1991, incù a caduta di l'URSS. À a seguita di a rivoluzione di u 2014, a Crimea hè annessata da a Russia è una guerra civile scoppia in u livante di u paese, incù i siparatisti à favore di i russii.

A lingua officiale hè l'ucrainianu, ma u russiu hè sempre assai imprudatu, in particulare in u sudu è in u livante di u paese, per causa di parechji seculi di russificazione.

Storia[mudificà | edità a fonte]

L'Ucrania hè u fuculaghju di u prima Statu slavu orientale, fundatu da i Scandinavi : a Rus' di Kiev (chjamata ancu in i scritti occidentali Rutenia), chì mentre i Xu è XIu seculi hè u Statu, dopu à l'Imperu bizantinu, u più vastu è u più putente d'Europa.

U Statu di Kiev[mudificà | edità a fonte]

À u seculu X, Kiev hè pigliata à i Khazar da i Vareghi (Vichinghi orientali in russiu, vinendu da Svezia) d'Oleh u Savviu (di Novgorod). Situata annantu à e vie marcante lucrative, Kiev diventa prestu u centru di un putente Statu slavu, chjamatu " Rus " o Rutenia. Sient'è a tradizione, in 988 ebbe locu, sottu à u regnu di Vladimir u Bellu Sole, u battezimu di ciò chì seranu i populi russiu, ucrainianu è bielorussiu. Sottu à u regnu d'Iaroslav u Savviu (1016 - 1054), u pristigiu di u Statu di Kiev aghjuntu u so apugeu : si stende tandu da u mare Balticu à u mare Neru è da u confluente di l'Oka incù a Volga sinu à i Carpazi settentriunale. Iaroslav hè un grande custruttore - hè ellu chì face custruisce a celebra cattidrale Santa Sofia à Kiev - è un grande legislatore. U drittu, l'educazione, l'architittura è l'arte kievianu cunnoscenu un rinnovu trimente sottu à u so regnu. In u 1051, marita a so figliola Anna di Kiev à u rè Arrigu Ia di Francia.

Eppuru, à u XIIu seculu, i cunflitti scoppianu trà differenti signori lucali. 'Ssi cunflitti portanu u Statu kievianu à u declinu, frazziunatu in parechji principati rivali. Kiev hè sacchighjata da u principatu di Vladimir (1169) mentre a lotta per u putere trà i principi, è dopu da i Coumans è i Tatari Monguli à u XIIu è XIIIu seculi. Quist'ultimi finiscenu per impone a so suvranità in tutti i principati . A crudeltà di l'auturità mongula, in particulare in materia penale, spinghje e pupulazione autoctone à fughje ver'di altri paesi cum'è a Polonia, l'Ungaria o a Muldavia.

Periodu lituanopolunese à u nordupunente, turcotataru à u sudestu[mudificà | edità a fonte]

Mentre u XIVu seculu, i Polacchi è i Lituani cumbattinu i Monguli è fatta fine l'Ucrania sana di u nordupunente passò sottu à l'auturità di a Polonia è Lituania, chì annessa Kiev in u 1362. I Tàtari si mantenenu in a steppa pontica à u nordu di u mare Neru è in Crimea. Eppuru, da u 1382 à u 1484, u granducatu di Lituania aghjunghjì u mare Neru da a parte di Oçaq (o Otchakiv, ver'di l'attuale Odessa). A Lituania prese u cuntrollu di a Volinia à u nordupunente di l'Ucrania (cumpresu e rigione di tondu à Kiev). Inquantu à a Polonia, prese u cuntrollu di a Galizia ; più à u sudu u principatu di Muldavia era a so vassale (parechje citatelle è rigione tandu moldave sò oghje ucrainiane). In 'sse rigione di u nordupunente, oltre l'ucrainiani ch'è omu chjamava à l'epica " Russini, Ruteni ", u paese cuntava i Polacchi, i Moldavi, di l'Alemani, l'Armeni, i Ghjudei è i Russii. À misura ch'è i Tatari perdianu u terrenu, bon parechje cità è paesi fubbenu fundati. A nubiltà d'Ucrania occidentale fubbe à spessu " polunizata ". A legislazione polacca hè introdutta in Ucrania occidentale in u 1434. S'è a Polonia porta una pulitica relativamente tullarante rispettu à l'ortudussia. Prupizia eppuru u catulicismu chì prugressa in i territorii occidentali di l'attuale Ucrania.

L'influenza polacca pinetra più pianamente in i territorii rilivendu di u granducatu di Lituania. L'ortudussia ci mantene u so predominiu. Eppuru, i rapporti di forza in senu à u Statu pulonu-lituanu giranu à l'avantaghju di i Polacchi. L'Unione di Lublinu (ghjinnaghju 1569) cunsacra u trionfu di a Polonia. A Lituania perde a più grande parte di i so pussessi ucrainiani (Podlachia, Vollinia, Podolia, rigione di Bratslav è di Kiev). A nubiltà di 'sse rigione si polunizeghja è si unverte à u catulicismu. Una parte di l'altu cleru ortudossu hè tentata da l'avvicinamentu incù Roma. U metropolita di Kiev è una parte di l'altu cleru, in riazzione contru à l'interventi rifurmatrici di u patriarca di Custantinopuli, si rallega à Roma à u mumentu di u cunciliu di Brešč (Brest-Litovsk) in u 1596. L'Unione di a Chjesa di a Rus' di Kiev incù Roma furmò a Chjesa grecocattolica ucrainiana fendu parte di l'uniate.

Hè mentre 'ssa duminazione lituanopolunesa, à parte si da u XVu seculu, ch'elli si furmonu i Cosacchi, campagnoli ruteni ortudossi chì ricusavanu a servitù è l'assimilazione à i Polacchi cattolichi. U riame di Polonia i tullereghja è l'usa contru i tatari, eppo, à parte si da u XVIu seculu, contru i Turchi ottumani, diventati suvrani di i Tatari di Crimea.

U divariu trà u nordupunente, ortudossu ma d'influenza polacca è lituana, vale à dì occidentale, è u sudestu sottumessu à i tatari è à l'Ottumani, po cunquistatu è culunizatu da l'Imperu russiu, si ritrova insin'à oghje in a struttura pulitica di u paese : u nordupunente vota piuttostu à favore di l'europei è si sfida di l'influenza russia, mentre ch'è u sudestu votu piuttostu à favore di i russii, si sfida di l'influenza occidentale (à spessu assimilata à u fascismu dapoi a Siconda Guerra mundiale) è pò ancu pisà si contru à u putere di Kiev quandu quest'ultimu s'avvicina à u Punente.

U Statu cosaccu[mudificà | edità a fonte]

In seguitu à a rivoluzione campagnola antifeudale (1648 -1654), cunnisciuta in a storia cum'è Hmelnichina, a parte orientale di l'Ucrania s'emancipeghja da u putere lituanu è si custituisce in Statu autonomu di casta cosacca : l'Hetmanat cosaccu, amministratu da i capi cosacchi è direttu da un Hetman elettu. Hè stabilitu è perdura mentre più di un seculu malgradu a prissione di l'invasori muscoviti attratti da e terre ricche è fertile. In seguitu à u trattatu d'Androussovo, hè spartutu in u dui : una parte hè piazzata sottu à u prutetturatu di a Ripublica di e Duie Nazione, è l'altra sottu un prutetturatu muscovitu chì perdura mentre più di un seculu. U territoriu di i Cosacchi Zaporoghi di a Sitch hè anzituttu cogistitu da i dui suvrani.

I spartimenti trà l'imperi russiu è austriacu[mudificà | edità a fonte]

Catalina a Grande, imperatrice di Russia, cancella l'Hetmanatu à mezu à u XVIIIu seculu è distrughje a Sitch in l'ultimu quartu di u XVIIIu seculu. U spartimentu di a Polonia li permette di ricuperà praticamente tutta a sponda dritta - di u Dniepr - eccituatu a Galizia, passata sottu à amministrazione di l'Austria, a quale diventerà in u 1867 l'Imperu austroungarese. E grande steppe inculte di u sudu - in Nova Russia - sò culunizate da i campagnoli vinuti da l'Imperu sanu, ma ancu d'Alimagna - in particulare i mennoniti - o d'Olanda, chjamati da l'imperatrice in cambiu di privilegi fiscali. U portu d'Odessa (chì u so nome hè statu sceltu siont'è quellu d'Ulisse), guvirnatu à u principiu da u duca di Richelieu, hè fundatu à quella epica tinta di ritornu à e fonte greche (Tauride, Chersonese).

A cultura ucrainiana cunnosce una rinascita à mezu à u XIXu seculu, in modu parallelu incù u muvimentu rigiunalistu à listessa epica in Europa. 'Ssu muvimentu hè cuncintratu in e rigione di a Rutenia, di a Volinii o di a Podolii è intornu à Zaporojié. Hè quandu apparisce di di più u termine d'Ucrania - Oukraïna significhendu " à a marchja ", termine impiigatu soprattuttu in a lingua ecclesiastica dapoi u XVIu seculu - rilanciatu da l'intellettuali à a fine di u XIXu seculu. U putere imperiale russiu officialmente ùn cunnosce micca 'ssu termine d'Ucrania. Ùn forma in i territorii di l'attuale Ucrania, cum'è dapertuttu in altrò in l'Imperu - eccituatu u granducatu di Finlandia trattatu in modu sfarente - ch'è differenti guverni o pruvince - guvernu di Kiev, guvernu di Tchernigov, guvernu d'Ekaterinoslav, guvernu di Kherson, è cetera. - in senu à parechje entità : Piccula Russia, nuvella Russia (currispundendu in parte à i territorii tolti à l'Imperu ottumanu), parte di a Bessarabia, è cetera. In u 1876, l'Imperu interdisce a lingua ucrainiana in e scole, è a limiteghja in i ghjurnali è a litteratura. 'Ssa limitazione pruvucheghja in ritornu una rivendicazione ideulogica chì permette di capisce l'oppusizione linguistica attuale. E differente forme di ucrainianu ùn sò più parlate ch'è da una frangia di a paisaneria è certi chjerchji cultivati di rigiunalisti : stitutori, universitarii, ecclesiastichi.

Grande cità sò fundate sottu à l'Imperu russiu, cum'è Odessa - portu cusmopolitu à forte minuranza ghjudeia - minziunatu più altu è Ekaterinoslav, Sebastopoli, è cetera, chì accoglienu i migranti di l'Imperu sanu, è ancu d'Europa cintrale : di a Polonia austriaca o d'Alimagna. In u 1892, Kiev conta circa un mezu milione d'abitanti. In effettu, dopu à l'abulizione di a servitù in u 1861, l'industrialisazione pruvucheghja un esodiu rurale di campagnoli russii, ucrainiani, ruteni, è cetera. In i nuvelli centri industriali. U negoziu si sviluppa parallelamente incù l'estinsione di u camminu di ferru è 'ssa " grande marchja ver'di u sudu " è u punente.

L'Ucraìna indipindente (1917-1922)[mudificà | edità a fonte]

Dopu à a rivoluzione di Ferraghju, chì dà fine à l'Imperu in u 1917, l'Ucrania hè brevamente indipindente insin'à 1920, ma a Rada ùn pervene micca à cuntrullà efficacemente u territoriu, invaditu prima da l'Alemani po, à u so ritiru, diventatu campu di battaglia trà u Partitu bolscevicu, i Russii bianchi è e forze di a Triplice Intesa.

U 4 (17) marzu 1917, a maiò parte di i partiti pulitichi s'accordanu per furmà a Rada ucrainiana cintrale. U 17 di marzu, quandu ellu hè sempre à Mosca, Mykhaïlo Hrouchevsky hè elettu presidente di a Rada cintrale. Sottu à u so impulsu, l'Ucrania pruclama a so autonumia u 10 (23) ghjugnu 1917. In quant'è capu di l'USDRP, Volodymyr Vynnytchenko hè sceltu cum'è unu di i duie vicipresidenti di a Rada cintrale po cum'è u prima presidente di u sicretariatu generale di a Rada cintrale di u guvernu autonomu di l'Ucrania.

U 20 di nuvembre 1917 (3 di dicembre 1917 in u calindariu gregurianu), vene à dì tredici ghjorni dopu ch'è u Partitu bolscevicu russiu abbia ribuccatu u guvernu sucialedemocraticu di San Petruburgu - tandu capitale di a Russia -, a Rada ucrainiana cintrale pruclama a Ripublica populare d'Ucrania è a so siparazione da a Russia. L'indipendenza tutale di l'Ucrania hè cunfirmata u 22 di ghjinnaghju 1918 è Mykhaïlo Hrouchevsky hè elettu officialmente prisedente di a Ripublica populare ucrainiana u 29 di aprile.

U trattatu di Brest-Litovsk hè firmatu u 9 di ferraghju 1918 trà i Bolchevik russii, i guverni di l'imperi cintrali purtati da l'Imperu alemanu è a ghjovana Ripublica populare d'Ucrania, esitu di a rivoluzione di Ferraghju, in a cità di listessu nome, oghje Brest in Bielorussia. I 17 è 19 marzu 1918, a ripublica sucialista suvietica d'Ucrania hè fundata à Livante di u paese incù per capitale Kharkov.

Per cumbatte l'Armata rossa chì cuntrolla tandu una parte di l'Ucrania, a Rada cintrale cerca u sustegnu di i tedeschi chì organizeghjanu un colpu di Statu è riboccanu u guvernu di Vynnytchenko, mittendu à a so piazza Pavlo Skoropadsky chì, u 29 di aprile 1918 - vene à dì, u ghjornu stessu di l'elezzione di Mykhaïlo Hrouchevsky à a presidenza di a ripublica -, hè pruclamatu hetman di u Statu ucrainianu : Ukrayinska Derjava. Ma l'Alimagna perde a Prima Guerra mundiale è Skoropadsky, ferma senza sustegnu, hè ribuccatu da u muvimentu populare, guidatu da Simone Petlioura. Fatta fine, u 14 di dicembre 1918, a ripublica populare d'Ucrania hè ristabilita incù Vynnytchenko à a so testa.

Da u 1918 à u 1922, una parte impurtante di u territoriu ucrainianu à u sudu livante cuntrullatu da un'armata campagnola insurrezziunale d'inspirazione cumunista libertaria cugnumata Makhnovchtchina di u nome di u so iniziadore Nestor Makhno, avendu cuntatu à u so apugeu guasi 100 000 cumbattenti. Opposta à l'armate bianche è rosse, l'armata nera pruverà à stallà in i territorii cuntrullati un sistemu di cullettivisazione di e terre è di demucrazia diretta è dicentralizata.

U periodu suvieticu[mudificà | edità a fonte]

À a fine di u 1918, l'Alliati intervenenu in u sudu di l'Ucrania per sustene i Bianchi di Dénikine in a guerra civile russia. Odessa, Sebastopoli è altre lucalità custiere sò occupate da i Francesi, ma l'interventu falta per causa di a mancanza di mezi impignati è di l'ostilità di a pupulazione (marzu-aprile 1919). L'Ucrania hè invadita da l'Armata rossa è turnata in u grembiu suvieticu. L'anzianu " granaghju " di l'Imperu russiu, diventatu una ripublica sucialista suvietica, appruvisiuneghja i centri urbani suvietichi. U 30 di dicembre 1922, l'Unione di e ripubliche sucialiste suvietiche (URSS) nasce da u trattatu chì riunisce a RSFSR, a Bielorussia, l'Ucrania è a Trascaucasia. In u cunflittu chì oppone i cumunisti di u centru (Mosca) è i partiti cumunisti naziunali, hè u centru chì vince è impone una federazione.

Quandu Stalinu scrochja a so rivoluzione industriale ver'di a fine di l'anni 1920, l'Ucrania diventa una di e fonte indispinsevule di u so finanzamentu. L'anni d'industrialisazione sò marcate da a custruzzione di ciò chì hè à l'epica a più grande cintrale idraulica d'Europa annantu à u Dniepr (u DnieproGuES), ciò chì cuntribuisce à l'elettrificazione di a Ripublica, è ancu un'impurtante messa in valore di u grande bacinu minerariu è metallurgicu, u Donbass, dighjà sfruttatu dapoi a fine di u XIXu seculu.

Dopu à un breve periodu di ucrainisazione - pulitica detta di indiggnisazione (korenizatsia) - in l'anni 1920, traducendu si per u ritornu à l'ucrainianu in e publicazione, a riapertura di e scole è di l'università incù un insignamentu in ucrainianu è a promuzione di i quatri naziunali, Stalinu ùn risparmia micca i sforzi per reprime u minimu segnu di svegliu naziunalistu ucrainianu, interpritatu cum'è un rigettu di u putere bolchevik è una minaccia per l'integrità di l'URSS. Per cuntrà u naziunalismu ucrainianu, u putere suvieticu favurizeghja a Bielorussia cunfinente. Di più l'oblast russie, cum'è quella di Kharkov, sò intigrate à a RSS d'Ucrania per rinfurzà u pesu di i russofoni. Mosca cerca à culligà firmamente l'Ucrania è di fà ne una furtezza di l'URSS, sient'è e parole di Stalinu. Ogni forma di slealtà da parte di l'intellettuali, di i cumunisti o di i campagnoli ucrainiani hè scompia.

Trà u 1931 è u 1933, una seria di caristie menanu l'Unione suvietica è scempianu particularmente l'Ucrania, quandu 'ssa rigione era a più fertile di l'URSS sana. Trà 2,618 è 5 milioni di persone morenu in seguitu à 'ssa caristia. U Parlamentu europeu hà ricunnusciutu in una risoluzione di u 2008 l'Holodomor cum'è un " crimine spaventevule cummessu contru à u populu ucrainianu è contru à l'umanità ". Benchì u guvernu suvieticu aghji pigliatu cura di ùn mai scrive ch'ellu ci vole à" sterminà da a fame " i campagnoli reticenti, i documenti sclassificati mostranu ch'è ellu hà almenu usatu 'sse caristie, s'ellu ùn le hà micca pruvucate, per sciappà a paisaneria è u naziunalismu ucrainiani, ancu s'è u populu russiu hè ancu ellu statu vittima di listesse caristie.

Esecuzione è dipurtazione di Ucrainiani accusati di naziunalismu sò organizate mentre le porghe staliniane di 1937 -1939 : parechji milioni di Ucrainiani sò tombi o inviati ver'di i campi di travagliu suvietichi, cum'è tutti i suspetti di naziunalismu dettu " burghese ", i Russii in prima. Inoltre, u marxismuleninismu appiicatu da u Cremlinu loda l'ateismu di Statu è s'attacca à i simbuli riligiosi, distrughjendu e chjese è e cattidrale di l'URSS sana è i milioni di cridenti in maiuranza ortudossi, ma ancu di altre obbedienze cristiane, sò inviati à u Goulag. Ancu l'islamu hè affucatu.

Di sittembre è uttrove 1939, dopu à u spartimentu di a Polonia trà l'Alimagna nazista è l'URSS staliniana, e rigione polacche à forte minuranza ucrainiana (cum'è a Galizia è Lwow, oghje Lviv) sò annessate da l'URSS è incorpurate in senu à l'Ucrania occidentale, cunformamente à i protocolli sicreti di u pattu germanosovieticu. Sient'è Sabina Dullin, " 'ssi protocolli sicreti chì accumpagnanu, trà u 23 di aostu è u 28 di sittembre 1939, u pattu firmatu da Stalinu incù Hitler sò a matrice di a grande guerra patriottica. Firmeranu un sputicu tabù insin'à a fine di l'Unione suvietica. 'Ssu spartimentu imperialistu incù a Germania nazista trasgredisce diffatti u codice d'onore antiimperialistu è antifascistu purtatu da u rigimu suvieticu. " Di ghjugnu 1940, hè u tornu di a Bucovine di u Nordu è di u Boudjak, pigliati à a Rumania di esse pigliati da l'URSS.

D'istate 1941, l'Ucrania hè invadita da l'armate tedesche. À a so ghjunta, l'Alemani sò ricevuti in liberatori da una parte di a pupulazione ucrainiana, soprattuttu da a pupulazione di a parte di a Polonia invadita da Stalinu in u 1939 po intigrata à l'Ucrania. Ma, via via di a so prugrissione versu u livante di u paese, è in particulare datu i gattivi trattamenti inflitti à a populazione, l'occupanti alemani scontranu una forte resistenza da parte di a pupulazione lucale, a quale perdura insin'à u ritornu di i Suvietichi in u 1944. In ripresaglie, i tedeschi perseguenu i partitanti, è brusgianu e centinare di paesi è migliaie di case incù i so abitanti. A pupulazione ghjudeia d'Ucrania hè annientata da l'appiicazione di a soluzione finale.

U 28 di aprile 1943, l'altu cummandu di a Wehrmacht annuncia a criazione di a divisione SS Galizia custituita da voluntarii ucrainiani ; i storichi stimanu ch'è più di 220000 Ucrainiani si sò impignati à latu à e forze alemane mentre a Siconda Guerra mundiale per cumbatte u rigimu suvieticu (Polizei, U. V. V., Hiwis o Waffen-SS).

In u 1944, l'Armata rossa libereghja a più grande parte di l'Ucrania. Di ghjugnu 1945, a Rutenia sottucarpatica, presa à a Ceccosluvacchia, raghjunghje à u so tornu l'Ucrania suvietica, furmendu l'oblast di Transcarpatia.

À a fine di u cunflittu, u bilanciu di e perdite ucrainiane hè di ottu milioni di morte frà e quale 1,377 milione eranu di i militari.

Inquantu à l'indipendentisti - prisenti per u più in e rigione punente -, cuntinueghjanu una resistenza lucale armata contru à l'URSS insin'à 1954.

U 26 di ghjugnu 1945, l'Ucrania diventa unu di i membri fundatori di l'ONU, ottenendu ci, in sottuliniamentu di u so rollu in a vittoria annantu à u nazismu, incù a Bielorussia, una piazza distinta di l'URSS. 'Ssa dispusizione particulare permette à l'Unione suvietica di benefizià di voce supplementarie in i voti di l'assemblea generale di l'ONU.

In u 1954, u 1a sigritariu di u Partitu cumunistu d'Unione suvietica, Nikita Khrouchtchev chì hà passatu a so ghjuventù in Ucrania, trasfirisce a penisula di Crimea à a Ripublica suvietica sucialista d'Ucrania per marcà u 300u anniversariu di u trattatu di Pereïaslav marchendu l'unione trà a Russia è e pruvince furmendu l'Ucrania di tandu. L'Ucrania hè cunsiderata cum'è un mudellu di e ripubliche suvietiche. In particulare, Leonid Brejnev, u principale dirighjente di l'URSS mentre 18 anni trà 1964 è 1982, hè d'origine ucrainiana.

L'isciuta da l'Unione suvietica[mudificà | edità a fonte]

Hè sultantu ver'di 1989 ch'è a liberalisazione di u rigimu suvieticu è a liberazione di i ditenuti pulitichi permettenu à l'Ucrainiani di organizà si per difende i so dritti à a suvranità. In u 1989, u Muvimentu naziunale ucrainianu, Roukh, hè criatu. À u mumentu di l'elezzione marzuline 1990, i partiti ucrainiani di u bloccu demucraticu ottenenu tandu circa 25 % di i sedii à u Parlamentu. Sottu à l'influenza di i diputati democratichi, u Parlamentu adotta, u 16 di lugliu 1990, a Dichjarazione annantu à a suvranità pulitica di a Ripublica d'Ucrania. Hè u prima passu ver'di l'indipendenza cumpletta di l'Ucrania. Quessa hè pruclamata u 24 di aostu 1991 è cunfirmata da u referendum di u 1a dicembre 1991 : 92 % di l'elettori votanu à favore di l'indipendenza.

U 8 di dicembre 1991, a dislucazione di l'URSS hè pigliatu attu di l'accordu di Minsk, firmatu da i dirighjenti russiu, ucrainianu è bielorussiu.

L'Ucrania diventa unu di i membri fundatori di a Cumunità di i Stati indipindenti.

Da u Memorandum di Budapest annantu à e garantite di sicurezza, firmatu u 5 di dicembre 1994, l'Ucrania abbanduneghja u so arsenale nucleare in cambiu di a garantita da i Stati Uniti, u Regnu Unitu è a Russia di a so integrità territuriale.

Una situazione trà Russia è Europa di di più difficile dapoi u 2004[mudificà | edità a fonte]

A situazione di l'Ucrania, inchjuvata trà a Russia è l'Unione europea, diventa difficile da 2004 incù a Rivoluzione aranciu, marchendu l'oppusizione trà duie parte di a sucità, quella per u più favurevule à l'Europa è occidentale (soprattuttu à punente di u paese) è quella favurevule à a Russia (soprattuttu à livante di u paese). A difficile elezzione di u candidatu proeuropeu Vittoriu Iouchtchenko marca u principiu di relazione tese incù a Russia chì ùn ammette micca a presa di distanza di l'anziana ripublica suvietica, sin'à tandu firmata alliata di Mosca. E tinsione à u livellu di u gasu scoppianu da u 2006.

In u 2010 u prorussiu Victor Ianoukovytch hè elettu prisedete, ma u currente proeuropeu è occidentale persiste. In seguitu à u ricusu di u guvernu di firmà l'accordi d'avvicinamentu incù l'Unione europea, u rinfurzamentu di u muvimentu Euromaïdan pruvucheghja una invirsione di u putere. Assai prestu, una crisi scoppia trà i territorii per u più russofoni di u sudestu di u paese è u nuvellu putere cintrale di Kiev.

U 11 di marzu 2014, a Crimea pruclama a so indipendenza, po in seguitu à un referendum hè culligata à a federazione di Russia u 18 di marzu. 'Ssu referendum è u riattaccamentu chì hà suvitatu sò stati cundannati da l'Ucrania è una larga parte di a cumunità internaziunale. Cusì, u 27 di marzu 2014, l'Assemblea generale di l'ONU hà vutatu a risoluzione 68 262 annantu à l'integrità territuriale di l'Ucrania, a maiuranza di i paesi cundannendu u riattaccamentu di a Crimea à a Russia : 100 paesi frà i quali i Stati Uniti è l'UE.

Una guerra civile, detta guerra di u Donbass, scoppia dopu in u livante di l'Ucrania per u più russofonu, chì caghjuneghja più di deci milla morti.

L'Ucrania hè l'ogettu di ciberattacchi chì u so scopu hè di riduce a ligittimità di u putere ucrainianu è pruvà nuvelle ciberarme, disturbendu dinù l'econumia. I ciberattacchi anu pussutu in particulare arristà e cintrale nucleare è impidisce i distributori di biglietti di funzionà. Frà l'attacchi, NotPetya (un lugiziale malvaghju) avaria affittatu 70 à 80 % di l'ordinatori di e grande entreprises. Benchì NotPetya sia statu imprudatu più dopu per crià l'attacchi mundiali, siont'è Microsoft, a prima infizzione hà avutu locu in Ucrania. À u mumentu di l'annunciu di i risultati di l'elezzione presidenziale in u 2014, a principale di televisione, vittima di un pirataria, hà annunciatu i risultati falsi.

In u 2016, l'OSCE, un'organisazione carca in particulare di ossirvà u cissate u focu in Ucrania hè statu l'ogettu di un'attaccu di grande ampiezza attribuita à Mosca.

Quandu u cunflittu in a rigione di u Donbass pare trasfurmà si in cunflittu di bassa intensità, dapoi u principiu di i cumbattimenti vicinu à un milione è mezu di persone sò state cullucate, 850 000 indrentu à l'Ucrania, 600 000 fora frà i quali 350 000 ver'di a Russia è 250 000 ver'di i paesi di l'Unione europea.

U 23 di ghjinnaghju 2022, Joe Biden, prisedente di i Stati Uniti, ordineghja à e famiglie di diplomati americani di chittà u territoriu ucrainianu per causa di e forte tinsione incù a Russia, evuchendu a minaccia persistente di un'operazione militaresca russia.

U 21 di ferraghju, u presidente russiu Vladimir Poutine ricunnosce l'indipendenza di e ripubliche pupulare autopruclamate di Donetsk è di Lougansk è ordineghja à e so truppe di rende si in 'sse parte di u livante di l'Ucrania in u quatru di ciò ch'è u Cremlinu qualificheghja di missione di mantinimentu di a pace.

U 24 di ferraghju, a Russia prucede à i bumbardamenti incù i missili di cruciera è balistichi annantu à parechje cità ucrainiane, frà e quale Kiev. E truppe russie in pianu pinetranu annantu à u territoriu ucranianu, ciò chì custituisce u puntu di partenza di l'invasione di l'Ucrania da a Russia.

Geugrafia[mudificà | edità a fonte]

Geugrafia fisica[mudificà | edità a fonte]

L'Ucrania hè un paese d'Europa orientale. Sparte e so fruntiere terranee incù sette paesi cunfinenti : à punente a Polonia, a Sluvacchia è l'Ungaria ; à u mezupunente a Rumania è a Muldavia ; à livante è à u nordestu a Russia ; à u nordu a Bielorussia. U paese misura 1316 km da u livante à u punente è 893 km da u nordu à u sudu, per una superficia tutale di 603550 km2, o 576450 km2 senza cuntà a superficia di a Crimea.

Eccituatu u vastu altupianu di Podolia (altitudine 472 m) chì occupa u punente di u paese, hè un paese abbastanza piattu, incù e terre fertile di u bacinu di u Dniepr in u so centru, ciò chì li permette di avè un'agricultura produttiva. E muntagne ucrainiane sò per u più custituite di i contraforti di i rilievi d'Europa cintrale è mediterrania :

  • i Carpazi, à u punente-mezupunente, incù u monte Hoverla chì culmineghja à 2061 metri, ciò chì in face u più altu vertice di a divisione di i " Carpazi orientali steriori " ;
  • u massicciu di Crimea, culminante à u monte Roman-Koch à 1545 m, à l'orlu di u mare neru.

L'Ucrania benefizieghja ancu di una reta fiumareccia stesa, cumposta per u più da u Dniepr (Dnipro), u Dniester (Dnister), u Boug occidentale, u Boug meridiunale è u Donets à livante. U Danubiu (Dounay) marca a fruntiera à l'estremu mezupunente trà l'Ucrania è a Rumania.

À u sudu, l'Ucrania s'apre annantu à u mare neru, induve ella s'avanza a penisula di Crimea.

U clima di a maiò parte di l'Ucrania hè cuntinentale incù l'inguerni freti è l'istati caldi. U clima ùn hè mediterraniu ch'è annantu à a costa sudu di a Crimea. E timperature medie à Kharkiv in Ucrania orientale sò di circa 7 ° C in ghjinnaghju è 20 ° C di lugliu. E pricipitazione vanu da circa 750 mm à l'annu in u nordu à circa 250 mm in u sudu.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da a wikipedia in francese.
Europa Stati indipendenti di Europa Europa
Albania - Andorra - Armenia - Austria - Azerbaighjan - Belgica - Bielorussia - Bosnia è Erzegovina - Bulgaria - Cechia - Cipru - Cità di u Vaticanu - Croazia - Danimarca - Estonia - Finlandia - Francia - Georgia - Ghjermania - Grecia - Irlanda - Islanda - Italia - Lettonia- Liechtenstein - Lituania - Lussemburgu - Macedonia di u Nordu - Malta - Moldova - Monacu - Montenegru - Nurvegia - Paesi Bassi - Polonia - Portugallu - Regnu Unitu - Romania - Russia - San Marinu - Serbia - Sluvacchia - Sluvenia - Spagna - Svezia - Sguìzzera - Turchia - Ucraina - Ungheria