Mari neru

À prupositu di Wikipedia
U Mari Neru da satellitu
U Mari Neru da satellitu
I paesi bagnati da u Mari Neru
A Costa bulgara

U Mari Neru (o Mare Neru) hè un mari internu di u bacinu di l'Oceanu Atlanticu, situatu trà l'Auropa sudu-Oriintali è l'Asia Minori. Hè culligatu à u Mari d'Azov par via di u Strettu di Kerč è di u Bosforu, inveci, à u Mari di Marmara, chì à so volta, par via di u Strittonu di i Dardaneddi, hè culligatu incù u Mari Egeiu chì faci parti di u Mari Tarraniu. I flussi d'acqua in intrata, à traversu u Bosforu, sò di circa 200 km³ à l'annu. U so bacinu embriferu hè moltu ampiu (2 milioni di km²); da l'arii circustanti ricevi acqui dolci par un tutali di circa 320 km3 à l'annu. I fiuma più impurtanti chì ci si sfociani sò u Danubiu, u Dnepr è u Buh Miridiunali. A so superficia hè para à circa 436.400 km² (escludendu u Mar' d'Azov) incù una salinità para à circa u 17‰. In prufundità, oltri i 150 m, stu valori aumenta drasticamenti. U puntu più prufondu si trova à 2212 m, mentri in u centru a prufundità hè di circa 1830 m.

Nomu[mudificà | edità a fonte]

U Mari Neru era chjamatu da i Grechi Πόντος Εὔξεινος, Póntos Éuxeinos, in corsu "Ponti Eusinu", veni à dì "mari uspitalieri"; u tarmini più anticu, eppuri, era Πόντος Ἄξεινος, Póntos Áxeinos, veni à dì "mari inuspitalieri", è in tempi pricidenti à l'ebbica classica, u nomu urighjinariu hè statu mudificatu par mutivi aputrupaichi. L'etimulugia di ἄξεινος hè discutita: hè pussibuli ch'è fussi un adattamentu di u nomu sciticu assimilevuli à l'aghjittivu avisticu akhshaēna "oscuru, neru", assunanti à a parola greca chì oghji cunniscimu; sempri in l'antica Grecia esistini attistazioni di l'usu di "Mari neru" par "mari di u nordu" è "Mari rossu" par "mari di u sudu", è ùn hè micca impussibili chì 'ss'accizioni, dopu trasmissa à a lingua turca, ricoddi probbiu à u culori di l'acqua di u Mari Neru è di i so alghi. Mentri in a tradizioni tupunumastica taliana u Mari Neru era dinuminatu, in ebbica mediivali è rinascimintali, "Mari maiori", fù chjamatu Svartahaf ("mari neru", par appuntu) dighjà in l'opara cusmugrafica Heimskringla di l'islandesu Snorri Sturluson In u XIIIimu seculu, ciò chì veni evidintamenti à favori di un usu ancu mediivali di sta dinuminazioni. A dinuminazioni muderna, eppuri, hè ghjunta in Auropa par via di a lingua turca: in turcu u Mari Neru si chjama Kara Deniz ("mari neru"), mentri u Mari Tarraniu si chjama Ak Deniz ("mari biancu"). Sicondu una tradizioni Uralu-Altaica chì s'hè cunsirvata ancu trà i pupulazioni emigrati in America à traversu u Strettu di Bering, i punti cardinali sò carattarizati da quattru culori: nordu-neru, livanti-duratu, punenti-rossu, sudu-biancu. I noma Kara Deniz è Ak Deniz nascini dunqua par indicà "mari di u nordu" è "mari di u sudu" visti in rilazioni à a penisula anatolica. Par via di a so traduzioni in francesu ("Mer Noire"), u nomu s'hè diffusu in tutta l'Auropa in u corsu di u seculu XVII è di u seculu XVIII è s'hè impostu, in i rispittivi traduzioni, in guasi tutti i lingui muderni.

Paesi bagnati[mudificà | edità a fonte]

S'affacciani nantu à i so rivi: Turchia, Bulgaria, Rumania, Ucraina, Russia è Georgia.

I cità più impurtanti nantu à i so costi sò: Istanbul (pricidintamenti chjamata Custantinopuli è Bisanziu), Burgas, Varna, Costanza, Tulcea, Jalta, Odessa, Sebastopoli, Soči, Batumi, Trebisonda, Samsun, Zonguldak.

Fiuma è canali navigabili[mudificà | edità a fonte]

Da u Bosforu s'accedi à u Mari Tarraniu è à traversu u Strettu di Kerč à u Mar' d'Azov. Par via di canali hè assicuratu l'accessu à i Fiuma Don è Volga, à u Mar' Caspiu, à u Mar' Balticu è à u Mari Biancu, è par via di u Danubiu è u canali Renu-Menu-Danubiu à u Mari di u Nordu.

Isuli[mudificà | edità a fonte]

Nonostanti i so diminsioni rispittabili u bacinu di u mari Neru hè particularamenti povaru d'isuli. Si poni cità l'isula di Sant'Anastasia, l'isula di San Quiricu, l'isula di Sant'Ivan, l'isula di San Tommasu, l'isula di Peuci, l'isula di Sacalinu Mari, l'isula di Sacalinu Mic è l'isula di i Sarpi. Sò tutti di diminsioni mudesti, i primi quattru appartenini à a Bulgaria, i succissivi trè à a Rumania è l'ultima à l'Ucraina, ma hè rivindicata da u statu rumenu. In tarritoriu turcu ci sò l'Isula di Kefken, l'Isula di Oreke è l'Isula di Giresun, à diffarenza di i primi citati chì sò auropei, quisti ultimi si trovani in Asia.

Carattaristichi fisichi[mudificà | edità a fonte]

U Mari Neru ricevi circa 350 km3 l'annu d'acqui dolci da parti di i grandi fiuma auropei sopra citati è ultiriori circa 300 km3 par i pricipitazioni, contr'è circa 350 km3 d'evapurazioni. Quistu ditarmineghja un attivu di 300 km3 d'acqua dolci, chì in parti si riversa in u Mari Tarraniu à traversu u Bosforu. Misurazioni eseguiti à traversu satelliti giustaziunari discrivini un sopraslividdamentu di u Mari Neru rispettu à u Mar' di Marmara da i 30 à i 50 cm, intarvallu datu non da i marei ma da i variazioni staghjunali di a purtata di i Fiuma. Da u Bosforu entri in u Mari Neru l'acqua salata di u Mari Tarraniu, chì essendu più densa è pisanti, ùn si mischia micca incù u stratu supirficiali di 100-130 m d'acqua salmastra. À u di sottu di tali intirfaccia (picnuclinu), ci hè un ambienti sustanzialamenti disertu, u più grandi sistemu marinu anossicu: in assenza di un currenti direttu da a superficia in prufundità è viciversa, ùn ci hè micca ricambiu d'ussigenu. Inoltri u dicadimentu in i prufundità di materia urganica aumenta l'anussia postu ch'è parechji micrurganismi estrimufili riescini à viva cunsumendu, à u postu di l'ussigenu, u sulfatu è rilascendu com'è scartu u sulfuru d'idrugenu (H2S) è u diussidu di carboniu (CO2). Par contru a scarsissima prisenza di micrurganismi è di ussigenu hà parmissu à parechji spidizioni d'alta prufundità di ricuparà manufatti è scaffi di navi chì ricoddani à migliaia di anni fà.

Fauna[mudificà | edità a fonte]

L'arii umiti custieri offrini riparu à molti spezii marini, certi di i quali rilivanti da un puntu di vista cummirciali, com'è u sturionu, è sò, inoltri, un impurtanti puntu di transitu è nidificazioni di numarosi spezii d'aceddi. U 75% di l'aceddi prisenti si cuncentra in a zona di u delta di u Danubiu induva si trovani u marangonu minori, l'oca coddirossa (nidificheghja quì circa un dicimu di a pupulazioni mundiali), u pelicanu biancu, u pelicanu ricciu è l'acula codibianca. In u Mari Neru sò prisenti quattru spezii di mammiferi: u vechju marinu, a forti rischiu d'estinzioni, è trè spezii di dalfini, u tursiopi, u dalfinu cumunu è a fucena cumuna.

Clima[mudificà | edità a fonte]

I variazioni climatichi in a rigioni di u Mari Neru sò influinzati da l'oscillazioni Nordu Atlantica, un tarmini indicatu par discriva i miccanisimi risultanti da l'intirazzioni trà i massi d'aria pruvinenti da u nordu Atlanticu è da i latitudini medii.

Aspetti ecunumichi[mudificà | edità a fonte]

I paesi di u liturali di u Mari Neru, incù l'Armenia, Azerbaijan, Grecia è Muldavia, in u 1992 ani furmatu l'Urganisazioni par a cuupirazioni ecunomica di u Mari Neru (in inglesu Organisation of the Black Sea Economic Cooperation - BSEC) incù u sediu à Istanbul. L'urganisazioni hà u scopu di sustena u sviluppu ecunumicu di a rigioni.

Aspetti ambiintali[mudificà | edità a fonte]

L'aria di u Mari Neru rientra in i zoni sottu tutela da parti di l'ACCOBAMS ("Agreement on the Conservation of Cetaceans of the Black Sea, Mediterranean Sea and Contiguous Atlantic Area") chì stabilisci i reguli par a prutizzioni di i cetacei è, in u casu di u Mari Neru, di i tursiopi.

U Mari Neru hè un mari chjusu.

Da veda[mudificà | edità a fonte]