Vai al contenuto

Piazza Santu Niculà (Bastia)

À prupositu di Wikipedia
Vista di a piazza Santu Niculà

A piazza Santu Niculà hè a piazza a più grande di Bastia. D'una lungura di 280 metri pè 80 di largu, hè una di e più grande di Francia. Hè u locu di spassighjata storicu di i Bastiacci.

Orìgine di u nome

[mudificà | edità a fonte]

A piazza si chjama "Santu Niculà" per via di a presenza d'una cappella dedicata à stu santu. Oghje smarrita, hè stata distrutta in u 1889 quandu sò stati fatti i travagli di custruzzione di u corsu Pasquale Paoli.

Si truvava à u numeru 17 di u boulevard de Gaulle[1].

A cima di a Piazza

A creazione di a piazza ricolla à u seculu XVIII. Nanzu ùn c'era ch'è una spianata abbandunata. U fiume di u Fangu si lampava in fondu di a piazza, induve ci hè a merrìa attuale. In a parte à meziornu, c'eranu scogli. U locu si chjamava "U Monte"[2].

Differenti nomi di a piazza

[mudificà | edità a fonte]

Sò i Francesi chì l'anu da accuncià, quandu stallanu u guvernu in l'attuale liceu Jean Nicoli. A piazza hè battizata prima place Narbonne, di u nome di u generale. In l'anni 1820 si chjama place de Rivière, di u nome di u marchese Charles de Rivière. S'hè chjamata dinù place Louis-Philippe.

L'accunciamenti

[mudificà | edità a fonte]

In u 1831 ci hè un prugettu pè rifalla. Hè l'architettu bastiacciu Louis Guasco chì ne hè incaricatu. In u 1834 si lampa in fondu di a piazza u sbreiu di e custruzzione di a cità. À a fine di u seculu XIX sò lampati i petraculi cacciati per fà u tunnellu di u trenu, chjamatu tunnellu di "A Turretta". Hè tandu chì u fiume di U Fangu hè canalizatu.

Una muraglia hè alzata da u latu di u mare. E palme sò poste in u 1907.

In u 1911 hè inauguratu un palazu, u Cyrnos Palace. St'albergu hè decuratu di manera ricca. Rivalizeghja di bellezza cù i più belli palazzi di a Costa d'Azuru. Ma hè distruttu da i bumbardamenti americani in u 1943

A piazza hà ancu servutu di terrenu di ballò nanzu à a guerra di 1914.

Infine, a prefettura hè custruita in fondu di a piazza, in l'anni 1960, à u locu di l'anzianu Cyrnos Palace. Stu bastimentu diventerà a merria di Bastia in u 1982.

A merria di Bastia

Face 280 metri di lunghezza è 80 di largu. Misura dunque 22.400 metri quatrati. Hè più grande ch'è Trafalgar Squara in Londra è San Petru in Roma.

A statua di Napuleò

[mudificà | edità a fonte]
Statua di Napuleone

A statua di Napuleò hè l'opera di u scultore fiurentinu Lorenzo Bartolini.

Hè stata stallata in Bastia in u 1854, ma hè stata finita bellu nanzu, in u 1813.

À l'origine, duvia esse messa in Tuscana, in Livornu o in Lucca. Hè stata cummandata da a surella di Napuleone, Elisa. Ci sò duie ipotesi : sia duvia esse stallata nant'à a grande piazza di a cità di Livornu, in Tuscana. O forse in a casa d'Elisa Bonaparte, in Lucca.

In u 1813 a statua hè compia da Bartolini. Ma l'Imperu hè cadutu è u prugettu fù abbandunatu.

In u 1849, un annu nanzu a so morte, u scultore l'hà pruposta à a merrìa di Bastia. L'accessu di Napuleone III à u pudere hà facilitatu l'operazione. L'inaugarazione hè stata fatta u 15 di ghjungnu 1854.

Napuleone hè rapresentatu più grande è più musculatu ch'è in a realità. Hè rapresentatu in imperatore rumanu, o in diu, postu ch'ellu hà l'attributi di u diu Ghjove.

Porta una toga, nant'à u so capu hà una curona d'alloru. In e so mane, tene un scettru, è un rullò di carta, chì simbulizanu e lege ch'ellu hà fattu.

Daretu à a statua, nant'à u pedestallu ci sò l'arme di a cità di Bastia, a torra chì rapresenta u primu castellu custruitu durante a fundazione di a cità.

U chjoscu à musica

[mudificà | edità a fonte]

Hè statu inauguratu in u 1908. In l'anni 1910-1920, tutte e sere c'era un orchestru chì ci facia a musica.

U chjoscu

U munumentu à i morti

[mudificà | edità a fonte]

U munumentu à i morti hè statu fattu pè cummemurà a prima guerra mundiale induve 400 suldati bastiacci sò stati tombi[1].

Si cumpone di duie opere : u gruppu scultatu, fattu da Louis Patriarche è u bassurilievu di Jean-Mathieu Pekle.

U gruppu scultatu

[mudificà | edità a fonte]
A scultura di Louis Patriarche
U primu basamentu di a scultura

Hè stata cummandata da a municipalità bastiaccia à u scultore Louis Patriarche in u 1920. A scultura hè inaugurata in u 1925. U gruppu ammenta un episodiu di a storia di a Corsica chì s'hè passatu à u XVIIIu seculu.

Una veduva, Margherita Paccioni di Rennu, avia persu i so dui figlioli in a guerra d'indipendenza. Presenta u so ultimu figliolu à Pasquale Paoli per andà à cumbatte per l'indipendenza di a Corsica. Simbulizeghja u sacrifiziu è l'amore di a patria.

U munumentu face pulemica, sopr'à tuttu pè u so basamentu chì ùn piace micca. Hè statu cambiatu è in u 1935 hè inauguratu u novu. davanti à 20.000 persone. Tandu u merre hè Emile Sari.

U bassurilievu

[mudificà | edità a fonte]

Nant'à u basamentu di a statua ci hè un bassurilievu di bronzu, fattu da un altru scultore bastiacciu, Jean-Mathieu Pekle (1868-1956). Rapresenta una scena di voceru tradiziunale. Ci hè un mortu. Una vuceratrice impruviseghja un cantu. Daretu à ella, ci sò d'altre donne chì pienghjenu u mortu.

U bassurilievu di Jean-Mathieu Pekle


Case è palazzi

[mudificà | edità a fonte]

Ci sò parechji palazzi ingiru à a piazza Santu Niculà. Certi sò parechje case custruite da Corsi chì anu fattu furtuna in u cummerciu cun l'America. Ste case sò chjamate case (o palazzi) d'Americani. Hè per esempiu u casu di a casa Roncajolo, in cima di a piazza, da u latu sud. Hè statu custruitu in l'anni 1850. I fratelli Roncajolo anu fattu furtuna in l'espurtazione trà Marseglia è u Venezuela.

Ci sò dinù u palazzu Agostini è u palazzu Fantauzzi.


Da vede dinù

[mudificà | edità a fonte]

Pagine ligate

[mudificà | edità a fonte]

Piazza San Niculà, filmettu di u Scéren-CRDP, 2012


  1. 1 2 Jean-Baptiste Raffalli, Fernande Maestracci et Max Boulmer, Bastia : le guide, musées, monuments, promenades, Monum - Ed. du patrimoine, 2003
  2. Janine Serafini-Costoli et Bastia, Bastia, regards sur son passé, Berger-Levrault, 1983