A Cuncezziò

À prupositu di Wikipedia
A Cuncezziò

L'oratoriu di a Cuncezziò, hè una piccula chjesa chì si trova in Bastia, in u quartieru di Terra Vechja, carrughju Napuleò. Hè statu classatu munumentu storicu in u 2000.[1]

Hè famosa pè i so ricchi decori di stile baroccu.

Storia[mudificà | edità a fonte]

À l'origine hè a cappella di a cunfraterna di l'Immaculata Cuncezziò, creata in u 1588. L'edifiziu hè statu compiu in u 1609.

Da u 1636 à u 1666 a chjesa di A Cuncezziò diventa a chjesa paruchjale di u quartieru di Terra Vechja per via chì a chjesa di San Ghjuvà hè in travagli.

L'internu di l'oratoriu

A facciata hè stata rifatta. In u 1704 hè imbellita da un purtone baroccu. In u 1858 è 1859 a facciata hè ricuperta di sciappe di màrmeru di Carrara.

Nentru, i muri sò vestuti di tissutu di seta è di villutu di Ghjenuva.

À u XVIIIu seculu u bastimentu hà ghjuvatu di sala di deliberazione pulitiche. In u 1795 diventa u locu di u parlamentu di u reame anglocorsu (1794-1796). Si mette allora un sedione davanti à l'altare per materializà a presenza di u rè d'Inghilterra, George III. Quelli chì passavanu in carrughju duvianu saluallu quandu e porte di a chjesa eranu aperte.[2][3]

A Cuncezziò

U sacratu di l'oratoriu hè fattu d'una mosaica. Hè un usu chì vene di a tradizione di a regione di Ghjenuva.

A mosaica

Discrizzione[mudificà | edità a fonte]

A facciata[mudificà | edità a fonte]

A facciata hà cambiatu parechje volte. U purtone hè statu aghjustatu in u 1704. Hè ricuperta di sciappe di marmeru in l'anni 1858-1859[2].

U decoru internu : e stofe[mudificà | edità a fonte]

Nentru a chjesa, i decori sò maestosi. I muri sò cuperti di stofe di sete. I pilastri sò cuperti di villutu di Ghjenuva, chì data di a fine di u seculu XVI. U fattu di copre i muri di stofe hè un usu ghjenuvese, introduttu in Bastia in u 1589 da u guvernatore Filippo da Passano[2].

U legnu[mudificà | edità a fonte]

E stalle di nociu sò state fatte à a fine di u seculu XVIII da parechji bancalari bastiacci[2].

U decoru di stucchi[mudificà | edità a fonte]

U stuccu di i capitelli, curnice è di a volta data di l'anni 1618-1619. Sò stati ricuperti di fronde d'oru à u principiu di u seculu XIX[2].

A pittura di a volta[mudificà | edità a fonte]

Hè cunsiderata cum'è una di e più belle di Bastia. A pittura hè curata, dillicata. Hè datatu di u seculu XVII. Più tardi hè cumplettatu in u 1855 da parechji pittori taliani, capitanati da u fiurentinu Bernardo Francesci Sieni[2].

L'altare maestru[mudificà | edità a fonte]

L'ancona di l'altare maestru hè di 1624, cun marmeru di parechji culori.

I lustri[mudificà | edità a fonte]

Venenu da Ghjenuva, sò stati cummandati in u 1863[2].

A mezaluna[mudificà | edità a fonte]

Un candileru d'argentu in forma di meza luna si trova nant'à l'altare maestru. Hè adupratu solu per e feste impurtante. Hè statu da Gaetano Macchi, di Siena. Hè in forma di meza luna è di serpu, chì sò i sìmbuli di a Madonna.

A statua[mudificà | edità a fonte]

A statua di legnu di a Cuncezziò hè di u seculu XVIII.

E pitture[mudificà | edità a fonte]

A pittura di Léon Olivié[mudificà | edità a fonte]

U quatru maiò di l'altare maestru hè statu fattu da u pittore francese Léon Olivié. Hè una copia d'una pittura di Bartolomé Esteban Murillo[2].

U portacroce[mudificà | edità a fonte]

Hè unu di i più vechji quatri di Bastia. Hè datatu di u seculu XVI. S'assumaglia assai à una pittura di Raffaelu, chjamatu Spasimo di Sicilia.[2].

Forse chì sta pittura veneria da una chjesa smarrita di Bastia : quella di Santu Niculà, di u cunventu San Francescu o di a chjesa distrutta di Belgudere.[2].

A pittura hè stata ristaurata in u 2019[4].

U pavimentu[mudificà | edità a fonte]

U sacratu di a chjesa hè cumpostu di cotuli di parechji culori. A musaica rapersenta u sole è a luna.

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]

Nòtte[mudificà | edità a fonte]

  1. https://www.pop.culture.gouv.fr/notice/merimee//PA00099159.
  2. 2,00 2,01 2,02 2,03 2,04 2,05 2,06 2,07 2,08 2,09 Sott'à a direzzione di Jean-Baptiste Raffalli, Bastia : le guide, Editions du patrimoine, Parigi, 2003.
  3. Collectif, Bastia : regards sur son passé, Berger-Levrault, 1983.
  4. https://www.corsenetinfos.corsica/Bastia-Une-oeuvre-majeure-restauree-a-l-oratoire-de-l-Immaculee-Conception_a44947.html.