Santa Croce di Bastia

À prupositu di Wikipedia
L'entrata nord

A chjesa Santa Croce chjamata da Bastiacci Santa Crò, hè una chjesa cattolica situata in Bastia, in u quartiere di a Citatella . Hè a chjesa di a cunfraterna a più antica di Bastia.

Storicu[mudificà | edità a fonte]

À l'epica ghjenuvese, a cità di Bastia hè spartuta in duie parochje : a cità alta, Terra Nova, dipende di a chjesa di Santa Maria. A cità bassa, Terra Vechja, dipenda di a chjesa di San Ghjuvanni[1].

A cunfraterna di Santa Croce hè a più antica di Bastia, è a più impurtante di Terra Nova. A so esistenza hè accertata à l'iniziu di u XVu sèculu. Era incaricata di l'ospidale situatu à cantu à a cappella.

In u 1542, hà custruita una cappella nant'à un terrenu chì apparte à a basilica di San Ghjuvanni in Lateranu, in Roma. L'edifiziu attuale hè statu custruitu in u 1600[2][3]

A chjesa hè stata classificata cum'è munumentu storicu in u 1931 .

A facciata principale, à meziornu

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Santa Croce hè cunsiderata cum'è un giuiellu di l'arte barocca. In particulare u decoru pintu, scultatu è duratu. Hè caratteristica di l'arte chjamata barocchetto, in particulare quellu di quellu di a regione di Ghjenuva[4][5].

U sagratu[mudificà | edità a fonte]

A facciata principale si truvava da u latu sud. À l'orgine c'era un scogliu. Hè solu in u 1818 chì stu scogliu hè apparinatu. Tandu si face una mosaica di cotuli chì venenu da Miomu. Hè un usu chì vene da Ghjenuva, cum'è pè u sagratu di l'oratoriu di A Cuncezziò, in Terra Vechja.[1]

U sagratu, da u latu sud di l'oratoriu

A facciata principale[mudificà | edità a fonte]

A facciata principale si trova da u latu sud. Hè semplice, ùn ci sò tanti decori. Si trovanu trè scritti sopr'à a porta. Quellu chì hè u più altu hè un umagiu à una marca di rattaccu à a chjesa di San Ghjuvanni in Lateranu. Si pò vede a curona di u papa, a tiara, cù e chjave di San Petru. Si leghje :

SACRO SANCTIAE LATERAN. ECCLESIAE OMNIUM URBIS ET ORBIS MATRIS ET CAPITIS

sia :

Sacru santa Chjesa di u Lateranu di tutte quelle di a Cità (di Roma) è di u mondu, a mamma è u capu

A facciata principale
Nant'à facciata principale


I decori[mudificà | edità a fonte]

U decoru d'orignie hè smarritu cumplettamente, siguramente per via di u bumbardamentu di a cità da i battelli inglesi u 17 di nuvembre di u 1745. L'oratoriu di Santa Croce hè cunnisciutu pè u so decoru di stucchi durati, chì copre a volta è i muri. Hè un decoru unicu in Corsica, u solu di stile "barocchetto". Hè l'opera di parechji stuccadori d'origine corsa è ghjenuvese. Ci sò state duie campagne, in u 1758-59 è 1772-1775[1]. I maestri principali si chjamavanu Tomaso Mencacci, Matteo Vacca è Antonio Firpo[6]. U stile "barocchetto" ghjenuvese currisponde à l'estetica di u stile Louis XV in Francia, dettu dinù "rocaille" o "rococo".[1]

A volta
I decori internu, di stile "barocchetto" ghjenuvese

I marmeri di l'altare[mudificà | edità a fonte]

L'altare hè statu rifattu à u XVIIIu seculu, in u stile baroccu. Ci sò duie scrizzioni da i dui lati. Si leghje à manca :

Sacrosanta / Lateranensis / Ecclesiae / Omnium Urbis / et Orbis / Ecclesiarum / Mater / et Caput

sia :

Santa chjesa di u Lateranu, mamma è capu di tutte e chjese di a Cità (di Roma è di u mondu).

À diritta :

Ecclesia fundata / et erecta in solo Sacrota / Lateran. Papalis ecclesiae / sub annuo censu / unius librae cerae / elaboratae / sub dominio / et lurisditione / Illmi et Revmi / Capli Latersis[1]

sia :

Chjesa fundata è custruita nant'à un locu chì appartene à a santa chjesa papale di u Lateranu, contr'à una cuntribuzione annuale d'una libra di cera raffinata. Sott'à a duminazione è a ghjuridizzione di l'illustrissima capu di u Lateranu

Si pò vede dinù a tiara di u papa è e chjave di San Petru.[4]

Detagliu di l'altare

U guatru di l'altare[mudificà | edità a fonte]

U guatru sopr'à l'altare rapresenta a scena di a Nunziata. Hè l'opera di u pittore fiurentinu Giovanni Bilivert (1585-1644), pintu in u 1633.[3]

A Nunziata di Giovanni Bilivert


A pittura di a volta[mudificà | edità a fonte]

À u centru di a volta, si pò vede torna a scena di a Nunziata, fatta in u 1758. Hè l'opera di u pittore bastiacciu Saverio Farinole, chì era cunfratellu di Santa Croce[3].

A pittura di Saverio Farinole

A cappella di u Santissimu Crucifissu di i Miraculi, u Cristu Negru[mudificà | edità a fonte]

A cappella di u Santissimu Crucifissu di i Miràculi, chjamatu u Cristu Negru hè fatta d'un suffittu à cascioni decurati di stucchi d'oru.

A legenda ci dice chì u crucifissu di u Cristu Negru saria statu trovu da dui piscadori bastiacci, Camugli è Giuliani, in u 1428

Hè celebratu ogni 3 di maghju.

U Santissimu Crucifissu di Miraculi, chjamatu U Cristu Negru
A corte
U pulpitu

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 Fernande Maestracci è Michel-Edouard Nigaglioni, Oratoire Sainte Croix, Ville de Bastia, Direction du patrimoine, 2002, 68 p. (ISBN 2-9514356-1-4)
  2. Almanach Bastiais, Tradizione viva di Bastia è di u so circondu, Comité des fêtes de de l'animation du patrimoine de Bastia (2007)
  3. 3,0 3,1 3,2 Sous la direction de Fernande Maestracci, Oratoire Sainte-Croix : une visite guidée, Ville de Bastia, direction du patrimoine, 2002
  4. 4,0 4,1 Bastia : le guide, dirigé par Jean-Baptiste Raffalli, Michel-Édouard Nigaglioni, Éditions Du Patrimoine, 2003
  5. http://tice-corse.fr/educorsica/index.php/videos/165-oratoriu-santa-croce
  6. http://www.bastia.corsica/fileadmin/Documents/pratique/patrimoine/Dossier_de_presse_soire__e_me__ce__nat_2.pdf

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]

Ligami[mudificà | edità a fonte]