23 di ferraghju

À prupositu di Wikipedia
Ferraghju
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29

U 23 di ferraghju hè u 54u ghjornu di l'annu in u calendariu gregurianu. Restanu 311 ghjorni à a fine di l'annu (312 sì hè bisestile).

Avenimenti[mudificà | edità a fonte]

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Nascite[mudificà | edità a fonte]

Morti[mudificà | edità a fonte]

Celebrazioni[mudificà | edità a fonte]

Santi[mudificà | edità a fonte]

Santu Lazaru u pittore. Santu Policarpu.

Lazaru era un frate di Custantinopuli chì pinghjia figure secre à l'epica iconoclastica quandu, da 725 à 842, sciappavanu è brusgiavanu e riprisentazioni di Diu è di i santi.

Versu l'annu 830, l'Imperatore Teofilu u fece arrestà è li fece brusgià e palme di e mani. L'imperatrice Teodora u piattò, u curò è u guarì, è Lazaru riprincipiò à pinghje.

A' a morte di u maritu, l'annu 842, Teodora ebbe a regenza per quatordeci anni. Fece stancià a guerra di e figure chì durava da più di un seculu. Lazaru fù incaricatu di andà in Roma à danne a nova à u papa.

Certi pretendenu chì, vultendu da Roma, u battellu si hè affundatu è Lazaru hè mortu annegatu. D'altri dicenu ch'ellu hè mortu in l'867, dopu à avè ricusatu di pregà pè u boia chì l'avia marturiatu.

Etimolugia: V. Lazaru (17 dicembre).

Policarpu hè u secondu di i martiri cunnusciuti, u primu essendu San Stefanu. Hè mortu in l'annu 155, in Smirne.

Era statu un discepulu di San Ghjuvanni l'Evangelistu è avia cunnusciutu quelli chì avianu cunnusciutu à Ghjesù. Santu Ireneu conta chì Policarpu li dicia: "Iè, l'aghju po cunnusciutu benissimu à San Ghjuvanni. Mi pare di vedelu ancu avà. Si calava accantu à noi altri zitelli, è ci ripetia e parulle di l'apostuli è quelle di Ghjesù".

Piolicarpu era vescu di Smirne quand'ellu fù ubbligatu di piattassi per via di e persecuzioni. Si era rifugiatu in u granaghju di una casetta, ma fù traditu da un giovanu servu torturatu da i suldati. L'anu purtatu davanti à u procconsule chì li prumettì di salvalli a vita s'ellu rinnegava a so fede.

"Facenu 86 anni ch'appartengu à u Signore, disse Policarpu, ùn mi hà fattu nisun male, è vulite ch'o u rinneghi? Mancu à pensalla!"

Allora u purtonu nantu à un legnaghju per brusgiallu vivu. Ricusò di lasciassi lià mani è pedi è si messe à pregà mentre ch'elli zingavanu focu. Ci hè vulsutu chì i suldati u difiniscanu à stilettate, chì e fiastare l'allisciavanu senza brusgiallu.

Etimolugia: da u grecu "polus" (assai) è "karpos" (fruttu).[1]

Ligami esterni[mudificà | edità a fonte]