16 di ferraghju

À prupositu di Wikipedia
Ferraghju
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29

U 16 di ferraghju hè u 47u ghjornu di l'annu in u calendariu gregurianu. Restanu 318 ghjorni à a fine di l'annu (319 sì hè bisestile).

Avenimenti[mudificà | edità a fonte]

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Nascite[mudificà | edità a fonte]

Morti[mudificà | edità a fonte]

Celebrazioni[mudificà | edità a fonte]

Santi[mudificà | edità a fonte]

Santa Ghjuliana. Santu Elia è cumpagni.

Ghjuliana campava in Nicumedia, l'attuale Izmit, in Turchia, una marina di u mare di Marmara. A l'epica di l'imperatore Massiminu, dunque trà l'annu 286 è l'annu 310, serebbi stata marturiata per avè ricusatu di maritassi. Hè stata subitu celebre in Oriente è, in Italia, à parte da u seculu quintu. E so reliquie sò state purtate in Napuli u 25 ferraghju 1207.

Etimolugia: V. Ghjuliu (12 aprile).

Paesi è cità: Roma, Parigi (21 marzu).

Elia, Geremia, Isaia, Samuele è Daniele, sò stati scapati l'annu 309, in Cesarea Marittima, cità di a Palestina. A so morte l'hà conta Eusebiu di Cesarea chì ghjera prisente.

Issu ghjornu, cinque giovani Egizziani si prisentonu à e porte di Cesarea di Palestina duv'ellu stava u guvernatore rumanu. Vultavanu da Turchia duv'elli avianu accumpagnatu, per dalli cunfortu è cunsulazione, unipochi di i so cumpatrioti cundannati à travaglià in e minere.

A' e guardie, chì li dumandavanu da duv'elli venianu è duv'elli andavanu, fecenu risposte scusgite. Allora, i mandonu davanti à u guvernatore Firmilianu.

- Quale site? li dumandò quellu.

- Simu Elia, Geremia, Isaia, Samuele è Daniele, disse Elia chì parlava pè i cinque.

Firmilianu fù surpresu di sente issi nomi ch'ellu ùn cunnuscia chì mai avia lettu l'Anzianu Testamentu.

- Di duve site?

- Simu di a Ghjerusalemme suprana

Assai sapia, u guvernatore, chì, dui seculi nanzu, avia esistitu una Ghjerusalemme suprana!

- E' duve hè, issa Ghjerusalemme suprana?

- Si trova - disse Elia - da e parti di l'Oriente, postu chì, à l'Oriente, si alza u sole, è chì Ghjesù hè, per noi, u sole di Ghjustizia, a luce chì splende in e tenebre.

Firmilianu, chì ùn capia nunda à issu discorsu stranu, si dumandò s'elli ùn eranu micca nimichi di Roma venuti da Levante.

- E' chì fate cum'è travagliu?

- Simu Cristiani - disse Elia. U nostru travagliu hè di esse i servi di Cristu. Li avimu datu a nostra speranza è u nostru amore.

Ista volta, u guvernatore capì... è i fece scapà. Elli ùn circavanu altru. Vulianu vive in un mondu migliore mentre chì i so amichi, mandati à travaglià in e minere di Turchia, campavanu cum'è e bestie.[1]

Ligami esterni[mudificà | edità a fonte]