Adam Smith

À prupositu di Wikipedia

Adam Smith (5 di ghjugnu 1723 - 17 di lugliu 1790) hè un filosofu è economistu scuzzese di e Lume. Ferma ind'a Storia cume u babbu di a scenza economica muderna, è a so opera principale, a Richezza di e Nazione, hè unu di i testi fundatori di u liberalisimu economicu. Prufessore di filosofia morala ind'è l'università di Glasgow, cunsacra 10 anni di a so vita à 'ssu testu chì inspirerà i grandi economisti seguente, quelli chì Karl Marx chjamara «classichi» è chì puneranu i grandi principi di u liberalisimu economicu.

A maiò parte di l'economisti cunsideranu Smith cume u «babbu di l'economia politica». Pertantu, qualch'uni, cume Joseph Schumpeter, solu u cunsiderevana cume un autore minore, postu chì, seguente elli, a so opera ùn comporte micca idee originale[1]

A vita d'Adam Smith[mudificà | edità a fonte]

Inquiry into the nature and causes of the wealth of nations, 1922

U pinsamentu d'Adam Smith[mudificà | edità a fonte]

A teoria di i sentimenti morali[mudificà | edità a fonte]

A ricchezza[mudificà | edità a fonte]

A divisione di u travagliu[mudificà | edità a fonte]

Pè Adam Smith, a divisione di u travagliu hè ciò chì permette a crescenza di a produzzione.

Da un celebre esempiu cù a produzzione di puntaroli. S'è un artisgianu deve piglià u metallu da a terra, è dopu produce solu u puntarolu, forse ne producera unu à l'annu. Ma s'è ci sò dui persone, una chì và à circà u metallu, è un antru artisgianu chì trasforma u metallu ind'un puntarolu, allora forse ne produceranu 20 à l'annu. Smith dice cusì chì a produzzione di puntaroli si pò divide ind'è 18 operazione elementarie, è chì dividendu a produzzione cusì, si pò produce sin'à millaii di puntaroli in una ghjurnata.

Cusì, dice ellu, producendu di più, si guadagna di più soldi, capitale, è si pò impiegà di più impiegati. Cusì a produzzione cresce ancu di novu.

Una critica di stu pinsamentu di Smith hè chi ùn hè micca perchè a produzzione crescè chi a dumanda pè essa produzzione crescè dinò. Un'astra hè quella chi dice chi una tale divisione di u travagliu ùn hè bè pè l'impiegati, chi li rende debbuli, cume ind'u filmu di Charlie Chaplin I Tempi Muderni.

U mercatu è a «Manu Invisibile»[mudificà | edità a fonte]

A divisione di u travagliu face ch'ognunu ùn va à produce ch'un solu tipu d'avere. Ma, ben intesu, ha bisognu d'astri averi. Cusì, u sartore face vestiti, ma hà bisognu di cumprà pane à u panatteru, chi, ellu, li cumpra i sò vestiti. Tramindui anu un «avantaghjatu absolutu».

Cusì si crea un mercatu, duve ognunu vende a produzzione soia è cumpra ciò chì ha bisognu. Stu mercatu permette d'assignà risorze scarse di manera optimale (quessa sarà dopu svilupattu da teorie cume quella, da Vilfredo Pareto, di l'optimum o di l'equilibriu generale).

Smith dice chi quessu mercatu funzziona grazi'à una «manu inivisibile» chi face ch'ognunu trova u sò avantaghju mente ch'ognunu ùn circà chi u sò propiu interessu.

l'omu a quasi sempre bisognu di u sicorsu di i sò simuli, è ghjè in vanu ch'ellu l'aspitarebbe di a sò sola benevulenza. Sara bè siguru di riescè se s'adirizza à u sò interessu parsunale, è s'ella li persuade chi u so propiu avantaghju li cumanda di fà ciò chi chere d'elli. Hè cio chi face quellu chi prupone à un astru qualchissia mercatu ; u sensu di a so pruposta hè quessa : datemi ciò chi aghju bisognu, è averete da me cio chi voistessu avete bisognu
Adam Smith, A Richezza di e Nazione


Accumulazione è crescenza[mudificà | edità a fonte]

A divisione di u travagliu permette una crescenza di a produzzione, dunque di u capitale guadatu, dunque di a manu d'opera, dunque di a produzzione… Cusi cresce l'economia d'una nazione.

U libaru-scambiu[mudificà | edità a fonte]

Adam Smith hè un liberale. Hè favurevule à u libaru-scambiu.

U rolu di u Statu[mudificà | edità a fonte]

A posterità[mudificà | edità a fonte]

Opere di Smith[mudificà | edità a fonte]

   * Teoria di i Sentimenti Morale, 1759
   * Ricerca annant'a [natura]] è e cause di a ricchezza di e nazione, 1776

Publicati dopu a so morte:

   * Works and Correspondence of Adam Smith, 1976
   * Lectures on Jurisprudence, 1976
   * Adam Smith Essays on Philosophical Subjets, Clarendon Press, 1981

Rifirementi[mudificà | edità a fonte]

  1. Joseph Schumpeter, History of Economic Analysis

Ligami[mudificà | edità a fonte]



Economia
Economisti cunnisciuti
Economia

Jean Baptiste Colbert - François Quesnay- Adam Smith- Thomas Malthus- David Ricardo- Jean Baptiste Say- Karl Marx- Frédéric Bastiat - Léon Walras- Carl Menger - John Maynard Keynes- Károly Polányi- Friedrich von Hayek- Nikolai Kondratieff- János Harsányi- Kenneth Arrow- Amartya Sen- Michel Aglietta - Joseph Stiglitz - Paul Krugman - Cecil Rhodes