Vechju marinu

À prupositu di Wikipedia
U vechju marinu
Monachus monachus
Classificazione scentifica
Regnu Animalia
Divisione Chordata
Classa Mammalia
Ordine Carnivora
Famiglia Phocidae
Generu Monachus
Nome binuminale
Monachus monachus
Hermann, 1779

U vechju marinu (Monachus monachus) hè un mammiferu marinu di a famiglia di i Phocidae. Hè una spezia minacciata d'estinzione. À i ghjorni d'oghje, ùn esiste più cà circa 500 esemplari di vechju marinu in u mondu.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U vechju marinu fundieghja pocu, insin'à vinti metri solamente, chì ùn pò stà in apnea ch'è 5 o 6 minute à 10 metri, è 3 minute à circa 30 metri.

'Ss'ultimi anni, u vechju marinu hà cambiatu è adattatu e so abitudine, appostu chì stà piuttostu avà in e sapare è e grotte marine, per pruteghje si di a l'attività umane. Difatti, e nascite occorrenu in e grotte marine ma i ghjovani sò più esposti à u periculu di e cavallate di u mare.

Morfologia[mudificà | edità a fonte]

U scheletru di u vechju marinu

E caratteristiche fisiche di u vechju marinu sò analoghe à quelle di l'altre Phocidae: u corpu hè allungatu, irregularmente cilindricu.

U vechju marinu hà una lunghezza da 80 à 280 cm è pò ancu ghjunghje sin'à 400 kilò di pesu; e femine sò appena più chjughe di i masci. Anu una piccula testa. U pilame di u vechju marinu hè brunu, essendu più chjaru annantu à u ventre. U vechju marinu campa sin'à 30 o 40 anni. U pelu hè cortu cortu, circa un mezu centimetru, ma hè adattatu à l'acqua di u mare Terraniu, più calda ch'è quella di l'oceanu. U pilame di i chjuchi hè più bianchicciu è ci hè in generale una tacca bianca versu u billicu.

Distribuzione[mudificà | edità a fonte]

Areale attuale di u vechju marinu

L'areale di u vechju marinu comprendia in i tempi u Mare Terraniu sanu, u Mare Neru, e coste atlantiche di Spagna è di u Portugallu, u Maroccu, a Mauritania, Madera è e Canarie. Ma à i ghjorni d'oghje, hè guasi sparitu da e coste di u Mare Terraniu, per via di a crescenza di l'attività umane annantu à u litturale (pesca, turisimu, custruzzione) ma dinù di a destruzzione di fucile. U vechju marinu hè in periculu d'estinzione, chì ùn ni ferma più ch'è circa 500 individui, in parechji gruppi isulati in Grecia è in Turchia, è dinò in u nordu-punente di l'Africa (Maroccu, Mauritania è Madera).

Prutezzione[mudificà | edità a fonte]

U vechju marinu hè prutettu da:

  • a cunvinzione internaziunale di Washington (CITES) chì interdisce u cummerciu di e spezie di fauna è di flora minacciate di sparizione: hè classatu à l'Annessu I di a CITES.

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Gargalu

U vechju marinu hè ancu chjamatu in Corsica: l'omu marinu, u boiu marinu o ancu u vitellu marinu. U vechju marinu era cumunu in Corsica mentre a prima mità di u seculu XX. Era arrighjunatu in u Capicorsu, annantu à a costa uccidentale, ma dinù in l'areale chì si stende in a parte a più suttana di a Corsica: da Prubià à Bonifaziu, sin'à Portuvechju. I vechji marini eranu prisenti in parechje sapare di l'attuale Riserva di Scandula. Friquentavanu e spiaghje di i circondi, è in particulare e spiaghje di Galeria. U vechju marinu era prisente in l'isulottu di Gargalu, ma dinù in in una sapara maiore di a Punta Palazzu. Hè in 'ssa sapara chì fù tombu un vechju marinu femina, da u principe Rainier III di Monacu, u 27 sittembre di u 1946 (Franceschi 1987). 'Ssu vechju marinu hè espostu avà in u Museu oceanograficu di Monacu. Bon'parechji vechji marini di Corsica sò stati tombi prima di piola, ma dopu funi tombi di fucile. À spessu, i vechji marini erani tombi da i pescadori, chì u cunsideravanu cum'è un cuncurrente per a pesca. È quessa, assuciata à una friquentazione più impurtante di e spiaghje è di l'isulotti da i turisti, incausò à pocu à pocu a sparizione di u vechju marinu di l'isula. Qualchì vechju marinu fù usservatu in u settanta o un pocu più dopu, ma l'usservzione sò schersi è cuncernanu individui isulati. Si pò mintuvà dinù parechje usservazione più ricente (U Scoddu, ferraghju 2010), in particulare vicinu à l'isula di U Cavallu. Si spera chì u vechju marinu puderà esse riintroduttu in Corsica, in i so lochi, in particulare in a Riserva di Scandula. Cù u tempu, e cunniscenze scentifiche anu dimustratu ch'ellu un animale ch'ùn fundieghja tantu - sin'à vinti metri - chì e so capacità per l'apnea sò debule.

Rifarenzi[mudificà | edità a fonte]

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]