Architittura rumànica

À prupositu di Wikipedia
San Mighele di Muratu

L'architittura rumànica hè un stile d'architittura, chì tocca pè u più l'edifizii religiosi à l'epica medievale, in Auropa. Principia intornu à l'annu 950 è lascia pocu à pocu piazza à l'arte gòttica à partesi da u XIIu seculu.

L'elementu caratteristicu di l'arte rumànica hè l'arcu tondu pè e volte.

Spessu i muri hè cupertu di pitture à l'affrescu chì rapresentanu storie di a religione cristiana. I capitelli di i pilastri sò scultati. U tìmpanu sopr'à l'entrata hè spessu decuratu.

A chjesa rumànica di Charité-sur-Loire, di u principiu di u XIIu seculu
Basilica di Saccargia, in Sardegna


Nascita[mudificà | edità a fonte]

Volta à botte, abbazia di Conques


A chjesa Sainte-Marie-Madeleine, à Vézelay

Dopu à l'epica torbida di l'invasione bàrbare di l'Altu Medievu, un'epica più calma nasce. Hè tandu ch'elle sò custruite l'abbazie è e catedrale di stile rumànicu. Currisponde à l'epica di a di i rè carulingi, chì volenu riunisce l'Auropa. Sunnieghjanu di ricustituisce l'Imperu rumanu. Hè per quessa chì l'omi chjameranu più tardi stu stile "rumànicu".

Caratteristiche[mudificà | edità a fonte]

A volta à botte è l'arcu tondu[mudificà | edità a fonte]

In e custruzzione religiose, l'architetti adopranu pè u più a forma di a volta à botte è l'arcu tondu. Hè a sola tennica cunnisciuta tandu. Hè u segnu di stu stile chì si sparghje in tutta l'Auropa à partesi da u seculu X sin'à u seculu XII. A volta à botte face pisà assai pesu nant'à i muri. Ci sò poche aperture è finestre. L'architetti facenu custruisce contraforti. I muri sò zeppi. L'internu di e chjese rumàniche sò bughje è micca tantu alte.

L'esempiu d'una volta à botte

U pianu[mudificà | edità a fonte]

E chjese ripiglianu u pianu di e basiliche rumane : à l'internu di a chjesa ci si trova una grande nave, induve u publicu piglia a so piazza. U prete ellu si mette in u coru. Più tardi u pianu serà mudificatu : s'aghjusta una nave transversale chì si chjama u transettu. Dà à a chjesa u pianu d'una croce.

Pianu di a catedrale d'Autun

Esempii d'architittura rumànica in Auropa[mudificà | edità a fonte]

Alemagna[mudificà | edità a fonte]

Catedrale di Worms

A catedrale di Worms

Francia[mudificà | edità a fonte]

Abbazia di Cluny

Abbazia di Cluny

Italia[mudificà | edità a fonte]

Catedrale di Pisa

A catedrale di Pisa

L'architettura rumànica in Corsica[mudificà | edità a fonte]

Nàscita[mudificà | edità a fonte]

San Petru d'Accia, detta San Petrùculu à u pede di u Monte San Petrone

In Corsica sò centinaie di cappelle di stile rumànicu chì sò alzate à u Medievu. In u 1091 u papa Urbanu II dà à a Republica di Pisa a gestione di a Corsica. Principia tandu un prugramma di custruzzione d'edifizii religiosi, catedrale (a custruzzione di Santa Maria Assunta di Mariana, detta A Canònica principia in u 1119), chjese piuvane è cappelle.

Spessu sò custruite nant'à u locu d'edifizii più antichi. E vechje cappelle sò distrutte per esse ingrandate.

Hè sott'à l'autorità di Pisa ch'elle sò custruite. Si parla dunque di stile rumànicu pisanu.

Caratterìstiche[mudificà | edità a fonte]

E cappelle rumàniche si trovanu spessu vicinu à e vie, e strade, e bocche è lochi di passeghji, ch'ella sia trà i paesi trà d'elli, o trà e pieve.

Si ricunnoscenu à a simplicità di e forme è di i decori, à l'armunia di e so prupurzione.

U pianu hè cumpostu d'una nave unica. E cappelle sò orientate à levante. Si finiscenu cù un'àbside meza circulare à l'oppostu di a porta d'entrata.

E catedrale di Mariana è di Nebbiu sò i dui soli edifizii di Corsica à avè una nave centrale separate da i so lati da culonne è pilastri. L'altri sò più chjuchi.

I muri sò zeppi, l'aperture sò poche. L'edifizii sò spessu unicromi, ma ci hè qualchì cappella pulicroma, cum'è quella di A Trinità in Aregnu o San Mighele in Muratu.

I tetti sò fatti di teghje, di matticciu di granitu o di calcariu.

I decori scultati sò rari. E cumunità paisane sò in a maiò parte mudeste à u Medievu. Ma si trovanu belli decori, cumu per esempiu u tìmpanu di San Chirgu di Cambia. Certe volte si trovanu mudiglioni chì rapresentanu mutivi o figure d'umani o d'animali nant'à l'arcatelle.

U tìmpanu di San Chirgu di Cambia


Esempii in Corsica[mudificà | edità a fonte]

Muratu
San Mighele
San Fiurenzu
Santa Maria Assunta, catedrale di Nebbiu
Lucciana
Santa Maria Assunta, detta A Canònica, catedrale di Mariana
Aregnu
A Trinità
Sermanu
Santi Niculaiu
Lumiu
San Petru è San Paulu
Cambia
San Chirgu (o San Quilicu)
A Casalta
Santa Maria
Altiani
San Ghjuvanni
Corti
Santa Marione
Brandu
Santa Maria di e Neve
U Quercitellu
San Petru d'Accia, o San Petrùculu
Siscu
San Mighele
Biguglia
Sant'Andria
Merusaglia
Sant'Andria
Furiani
Santa Maria
Lucciana
San Parteu
Merusaglia
Santa Riparata
Carbini
San Ghjuvanni
Santa Lucia di Tallà
San Ghjuvanni
Quenza
Santa Maria
Castirla
San Mighele
Cànari
Santa Maria
Tralonca
San Lurenzu
Castellare di Casinca
San Pancraziu (o San Brancà)


Vucabulariu[mudificà | edità a fonte]

Àbside :[mudificà | edità a fonte]

Affrescu :[mudificà | edità a fonte]

Altare :[mudificà | edità a fonte]

Arcatella :[mudificà | edità a fonte]

Arcu tondu :[mudificà | edità a fonte]

Cappella :[mudificà | edità a fonte]

Chjesa piuvana :[mudificà | edità a fonte]

Mudiglione :[mudificà | edità a fonte]

Nave :[mudificà | edità a fonte]

Pieve :[mudificà | edità a fonte]

Pulìcromu :[mudificà | edità a fonte]

Tìmpanu :[mudificà | edità a fonte]

Transettu :[mudificà | edità a fonte]

Volta à botte :[mudificà | edità a fonte]

Fonte[mudificà | edità a fonte]

  • Annie Arnoux-Gabrielli, Églises romanes de Corse : Le guide, Albiana, 2016.
  • Geneviève Moracchini-Mazel, Les Églises Romanes de Corse, Klincksieck, 1967.
  • https://corse-romane.eu/

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]