Architettura rumànica in Sardegna

À prupositu di Wikipedia
Facciata di a chjesa San Pietro di i Sorres vicinu à Borutta

U rumànicu sardu hè u stile architetturale rumànicu sviluppatu in Sardegna.

L'architettura rumànica in Sardegna s'hè sviluppata à l'epica medievale, à u principiu di l'XIu seculu. Tandu l'isula hè scumpartuta in quattru ghjudicati (Cagliari, Arborea, Torres è Gallura). À u capu d'ogni ghjudicatu si trova un ghjudice, rapresentante di u putere bizantinu.

E spressione di l'architettura rumànica sarda sò varie [1]. Hè u risultatu di a stallazione in Sardegna di parechji ordini religiosi, chì venenu da diverse regione taliane è di Francia.

Hè per quessa chì in l'architettura rumànicu sarda si trovanu influenze pisane, ghjenuvese, lumbarde è pruvenzale.

L'àbside di a basilica di San Gavino, Sassari
Saccargia
A nostra Signora di u Tergu

U primu edifiziu rumànicu di l'isula hè a basilica di San Gavino in Porto Torres in u Giudicato di Torres, custruita in u 1054.

Influenze stilistiche[mudificà | edità a fonte]

À i seculi XI è XII, Giulio Carlo Argan identifica in u sardesimu rumanicu una "attitudine particulare" in faccia à i dui novi correnti lombardi è toscani, [2] chì sò spessu fusionati producendu risultati senza precedente. Cum'è in u casu di San Nicola di Trullas (ante 1113 ) in Semestene (SS), a cappella palatina di Santa Maria del Regno (1107) in Ardara o a San Nicola di Silanis (ante 1122) in Sedini (SS) è a basilica di San Simplicio in Olbia (seculu XI- XII) solu per citarne pochi. Ùn mancanu micca esempi d'architettura exclusivamente lombarda, cum'è in u casu di a Chiesa di San Pietro di Zuri di u maestru Anselmo da Como.

Ci sò ancu numerosi architetture d’origine francese sull’isula, custruite à nome di i monachi di Marsiglia da travagliatori provenzali, in certi casi aiutati da travagliatori lucali furmati in Italia. Queste include a chjesa San Platano in Villaspeciosa, a chjesa San Gemiliano in Sestu, San Lorenzo in Cagliari, San Saturnino di Ussana è a prima pianta di Santa Maria di Uta (CA). Ma in l'isula ùn solu anu fattu i benedictini di San Vittore, ma ancu altri ordini fora di l'Alpi cume i Cisterciani (Abbazia di Nostra Signora di Paulis vicinu à Ittiri), i Templari è i Lerinesi.

Tra l'architettura romanica in Sardegna ci sò parechji esempi di chjese di derivazione toscana stretta cum'è a basilica di Saccargia in Codrongianos è a chiesa di San Pietro di Sorres, Borutta (SS), a chiesa di Nostra Signora di Tergu o a cattedrale di Santa Giusta di u centru omonimu (OR) è di a chjesa San Nicola di Ottana (NU).

E strutture difensive è e torri di a cità di Cagliari sò ancu notevuli, cumprese a Torre di San Pancrazio è a Torre dell'Elefante, disegnata da l'architettu sardanu Giovanni Capula, di a scola toscana.

Galleria di fiure[mudificà | edità a fonte]

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. F.A. Pittui, Note sulle genealogie e la poetica della chiesa di San Nicola di Silanos. Sedini., in "Sacer", n. 12, Sassari, 2005 p. 89.
  2. G. C. Argan, L'architettura protocristiana, preromanica e romanica, Bari, 1978 p. 45.

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Raffaello Delogu, L'architettura del medioevo in Sardegna, 1953 Roma

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]