10 di dicembre

À prupositu di Wikipedia
Dicembre
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31

U 10 di dicembre hè u 344esimu ghjornu (u 345esimu ghjornu s'è l'annata hè bisesta) di u calendariu gregorianu.

Evenimenti[mudificà | edità a fonte]

Nascite[mudificà | edità a fonte]

Morte[mudificà | edità a fonte]

Celebrazione[mudificà | edità a fonte]

Feste[mudificà | edità a fonte]

I Santi[mudificà | edità a fonte]

Santu Rumaricu. Santa Eulalia di Merida.

Rumaricu era un signoru francu à u serviziu di u rè d'Austrasia, issu regnu orientale di a Gallia. Hà abbandunatu u mistieru di l'arme per fassi frate à Luzzovium, (l'attuale Luxeuil-les-Bains in u dipartimentu di a Haute-Saône), in u munasteru chì San Culumbanu venia di creà.

Rumaricu era pruprietariu di terre in a muntagna di e Vosges. Cù u so amicu Santu Amatu, ci fece dui cunventi, unu in un locu chì hà pigliatu u so nome: Montis Romarici, duv'ella hè nata a cità di Remiremont. Hè mortu in issu munasteru l'8 dicembre di l'annu 653.

Etimolugia: da u germ. "hrod" (gloria), "mar" (rinomina) è "ric" (putente).

Nomi: Maric, Romanic, Romarich, Romary, Romarico, Rumaricu.

I Spagnoli anu assai fede per duie giovane martire, duie zitelle di listessu nome: Eulalia di Barcellona, festighjata u 12 ferraghju, è Eulalia di Merida. Serebbi di ista ultima chì Prudenziu, u famosu puetu di lingua latina, hà scrittu:

"Mai, nisuna criatura umana, ebbe tanti doni, tanta grazia, tanta bellezza. I dodeci inverni è i tredeci verani ch'ella passò nantu à ista terra, fù cum'è una strangera in istu mondu. Mai volse sente parlà di lettu nuzziale: a so persona appartenia à Ghjesù Cristu. Mai ebbe gustu à i ghjochi di e zitelle di a so età. Avia in orrore i delizii ammoglianti, u dolce parfume di e rosule è e visture spampillante."

Quandu Dioclezianu dete ordine di persecutà i Cristiani, Eulalia volse avè l'onore di esse marturiata. I genitori, per francalla da a morte, a chjusenu in una torra. Eulalia riescì à cunvince a cameriera chì avia a chjave è, traminduie, si prisentonu davanti à u tribunale, sputendu in faccia à u ghjudice chì e cundannò à morte. U martiriu d'Eulaia fù longu. Lampata nantu à un legnaghju accesu, l'anu vista ingolle e fiare per ghjunghje più prestu à u latu di u Signore.

Etimolugia: da u gr. "eulalos" (chì parla bè).

Nomi: Eula, Eulalia, Eulalie, Lallie, Lia.

Paesi è cità: Merida, Lentini.[1]

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Ligami[mudificà | edità a fonte]


I mesi di l'annu
Ghjennaghju - Ferraghju - Marzu - Aprile - Maghju - Ghjugnu - Lugliu - Aostu - Settembre - Uttobre - Nuvembre - Dicembre