Arte

À prupositu di Wikipedia
Ditagliu di a Gioconda di Leunardu da Vinci

L'arte (o art), in u so significatu più ampiu, cumprende ogni attività umana - esercitata individualmente o cullittivamenti - chì cunduce à forme criativi d'esprissione estetica, basate annantu à mezi tecnichi, abilità innate è norme cumpurtamentale derivante da u studiu è da a sperienza. In a so accizione oghjinca, l'arte hè strittamente cunnessu à a capacità di trasmette emuzione è "missaghji" sugettivi. Eppuri ùn esiste micca un unicu linguaghju artisticu è neppuru un unicu codice d'interpretazione.

In u so significatu più sublimu, l'arte hè l'esprissione estetica di l'intiriurità umana. Rifletta l'upinione di l'artistu in u duminiu suciale, murale, culturale, eticu o riligiosu di u so periodu storicu. Parechji filosofi è autori di semantica, invece, sustenenu ch'ellu esiste un linguaghju ughjittivu chì, aldilà di l'ebbiche è di i stili, duvaria essa cudificatu par pudè esse capitu da tutti, ancu s'è i sforzi par dimustrà st'affirmazione sò stati insin' ad avà infruttuosi.

L'arte pò esse cunsideratu ancu una prufissione d'antica tradizione svolta in l'ussirvanza di parechji canoni cudificati in u tempu. In stu sensu, e prufissione artigianale - quelli vene à dì chì afferiscenu à l'artisgianatu - discendenu à spessu da u Medievu, quandu si svilupponu attività spicializate è ch'è l'arte è mistieri funi riuniti in e curpurazione. Ogni arte avia una propria tradizione, chì i so cuncetti fundamintali erani cuntenuti in a regula di l'arte, à a quale ogni artiere duvia cunfurmà si.

Evuluzione storica di u cuncettu d'arte[mudificà | edità a fonte]

Analizendu a storia di u cuncettu d'arte si vede chì in u corsu di u tempu, subisce una trasfurmazione graduale ma radicale.

Antichità: Sanscritu Are (urdinà) Latinu: Ars, Grecu: Τέχνη significava dunque a capacità di fà calchì ughjettu. A capacità cunsistia in a cunniscenza di e regule, per via di e quale era pussibule di pruduce un ughjettu. L'arte inchjudia cusì ciò ch'è oghje chjamemu artisgianatu, è dinù una parte di e scenze (Astrunumia, Storia). Inoltre, i Grechi ùn si sirvianu micca di termini com'è: Musica, Architittura, arti visivi, per disignà una disciplina artistica; sti termini ùn esistianu micca oppuru aviani un significatu diffarente da quellu attuale. Si sirvianu invece di cuncetti di minore estinsione, com'è per esempiu: "mimica", "cummedia", "tragedia", cuncetti chì oghje sò inclusi in u duminiu di u Teatru, sempre siguendu l'asempiu. Da u cuncettu d'arte ni firmava fora a Puisia, chì sicondu elli era priva di e carattaristiche tipiche di l'arte: innanzi tuttu, da u mumentu ch'ella era per u più recitata è cantata, ùn era micca una pruduzzione materiale, è dunque ùn si basava micca annantu à regule specifiche ma annantu à l'invinzione individuale; in sicondu locu a puisia era vista com'è irraziunale, capace d'incantà, d'affascinà è di siduce i menti. Era quantunque cumpresa in u campu di u sapè. A puisia infine si cridia inspirata da e Muse, è per quessa era cunsiderata superiore.

In u periodu ellinisticu principionu e prime classificazione è l'arti funu divisi in cumuni è liberali, sicondu ch'elli dumandavanu un sforzu fisicu o intillettuale.

In u Medievu si cuminciò à rivalutà l'arti cumuni, chì sò chjamati tandu miccanichi, ma cuntinuarani à avè un rollu subalternu rispettu à l' arti liberali. Da l'arti "miccanichi" funu esclusi parechji di quelli chì no oghje chjamemu "belli arti", com'è a pittura è a scultura; l'arti liberali è miccanichi erani stati ridutti à u numaru di setti, è frà quelli chì dumandavanu u sforzu fisicu, s'includeranu sultantu l'arti chì migliuravanu a vita di l'omu, chì u nutriscìanu, u paravanu da l'intemperie, vale à dì quelli arti di i quali u puntu particulari era l'utilità quant'è a piacivulezza. Si cunnoscinu, di st'arti miccanichi mediivali, dui elenchi di rifirimentu: quelli di Ugu di San Vittore è Rodolfo di Longo Campu.

A puisia ùn rientra ancora in u duminiu cuncettuale di l'arte sin' ad avà indicatu, in quantu u pueta era cunsideratu un prufeta chì cumpunia i versi inspiratu da u Diu, o da e Muse in l'Antica Grecia. Ùn esistia micca tandu a regula in e cumpusizione puetiche, almenu per quantu riguarda u cuntenutu. À furnisce u cuntributu essenziale affinch'è a puisia fussi cunsiderata un'arte fù Bernardu Segni chì in u 1549 tradusse in vulgare a Puetica di Aristotele, opera in a quale u Stagirita dighjà includia a puisia trà l'altri arti.

A cundizione suciale di l'artisti, chì migliurò nutevulamente in u corsu di u Rinascimentu, cuntribuì à siparà li da i scentifichi è da l'artigiani.

In u 1735 Baumgarten inventò u termine estetica imprudendu lu per a prima volta in a so tesa di laurea. In u 1750 pubblicò un assaghju intitulatu Æsthetica.

Charles Batteux in u 1746 definisce, in u so libru I belli arti ridutti à un unicu principiu[1], u sistemu di i belli arti, disignendu cinqui arti in sensu propriu - a pittura, a scultura, a puisia, a musica, a danza - à i quali assuciava dui arti cunnessi - l'eluquenza è l'architittura - chì u so carattaru cumunu risidia in l'imitazione di a rialità per u fine di creà ughjetti belli.

Da a fine di u XVIII seculu cumincetinu e prime crise di u cuncettu di bellu è d'arte. Nascinu nove forme d'esprissione com'è a futugrafia, l'architittura industriale, l'ughjettistica par a casa, è bisugnava fà li rientrà in u cuncettu d'arte.
Per 'ssu mutivu in u XX seculu s'hè abbandunata l'idea di una difinizione unnicumprensiva d'arte è d' opera d'arte. U termine 'arte' diventa un cuncettu apertu, in u quale tutte e pussibule difinizione di l'arte cunfluiscenu.

U XX seculu si face portaboce di a crescita intimista purtata dopu da i pinsadori di u seculu pricidente, ma rinnova e nicissità più interiore di l'artistu è si face portaboce di l'innuvazione tecnica, di a quale i novi matiriali (u farru è l'elementi prefabbricati) sò l'elementi fundamintali.
A nova architittura deve essa u segnu di u rinnovu culturale è suciale, è per quessa si prucede à un'umugeneità di i carattari di a nova custruzzione architettonica, si stabilisce un carattaru novu, un "stile mudernu".

À l'internu di u "Mudernisimu" interagiscenu i currenti artistichi chì in e pricidente dui dicennie intarpriteghjanu è affiancanu u sforzu prugressivu di a civiltà industriale.

Quandu à l'entusiasmu par u prugressu industriale suvita a cuscenza di a trasfurmazioni chì opereghja in e strutture di a vita è di a sucità, intornu à u 1910, à l'internu di u "Mudernisimu", si formanu l' "avanguardie" artistiche incù l'obiettivu di mutà e mudalità è e finalità di l'arte.

Discipline artistiche[mudificà | edità a fonte]

Una suddivisione pussibule di l'arti, bench'è ùn l'inchjude micca tutti, hè quella di i "novi arti". Cuncipita à l'origine in u 1923 da u pueta talianu Ricciotto Canudo, fù ampliata incù l'ultimi dui boce da u criticu francesu Claude Beylie in u 1964[2]:

  1. Architittura
  2. Pittura
  3. Scultura
  4. Musica
  5. Puisia
  6. Danza
  7. Cinemà
  8. Radiu-televisione
  9. Fumettu

Un'antra pussibule suddivisione di l'arti, basata annantu à i sensi umani, hè a siguente:

L'opere d'arte (in u sensu fisicu-matiriale) chì diriveghjanu da parechje catigurie artistiche pudarianu esse raggruppate di manera diffarente sicondu a so staticità o evuluzione rilativa in u tempu, per esempiu:

  • arti 'statichi'
    • Scultura
    • Pittura
    • Architittura
    • Prosa
    • Puisia
    • Futugrafia
    • Fumettu
    • Design
  • arti 'dinamichi'
    • Musica
    • Cantu
    • Dramaturgia
    • Danza
    • Cinematugrafia
    • Pirutecnica

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Les Beaux-Arts réduits à un même principe, 1746
  2. Chì hè u nuvesimu arte? Perchè si chjama cusì? in «Focus», (206), dicembre 2009, pp. 133.

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]

Ligami esterni[mudificà | edità a fonte]

Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruvene in parte o in tutalità da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.