Puseidonu

À prupositu di Wikipedia

Puseidonu o Poseidone) (o ancu Pusidonu)[1] (in grecu Ποσειδῶν) hè u diu di u mari è di i tarramuti in a mitulugia greca è in a riligioni greca. Figliu di Cronu è frateddu di Zeus, Ade, Era, Estia è Demetra hè un di i dodici dii di l'Olimpu. A so cunsorti hè a Nereidi Anfitrite è da edda hà avutu un figliu, Tritonu, chì era mezu omu mezu pesciu.

I simbuli di u diu sò u tridenti è u so animali sacri, u cavaddu (criatu da eddu cù l'ondi di u mari) è u dalfinu. U so epitetu ricurrenti hè Scutidori di a terra (sinonimi Enosìctono o Enosigeo (latinu: 'Ennosigaeum'; grecu: Ἐ(ν)νοσίγαιος[2]), causa di i tarramuti.

I divinità simili à Puseidonu di u mondu anticu funi Rodon in a riligioni illirica, Nethuns in a riligioni etrusca è u so currispundenti nomu Nettunu in quidda rumana.

In u so onori erani cilibrati i ghjochi Istmichi.

Etimulugia di u nomu[mudificà | edità a fonte]

Neptune - Marmaru di Antoine Coysevox - 1705 - Museiu di u Louvre - Parighji

In l'ità di u bronzu, Puseidonu, sicondu i tavuletti d'arzilla in scrittura Lineari B chì sò ghjunti finu à no, in l'antica cità di Pilo era cunsidaratu u più impurtanti trà i dii; in sti scrizzioni u nomu PO-SE-DA-WO-NE (Puseidonu) ricorri incù friquenza moltu maiori rispettu à DI-U-JA (Zeus). Si trova ancu una varianti feminiccia di listessu nomu, PO-SE-DE-IA, chì indicheghja l'esistenza di una dea cumpagna di Puseidonu chì in tempi successivi fù sminticata. I tavuletti scuparti à Pilo ammentani sacrifizii in onori de I dui righjini è Puseidonu oppuri I dui righjini è u rè. L'idantità chì più faciulamenti pò essa attribuita à i dui righjini hè quidda di Demetra è Parsifuna o di dui dei chì erani i so pricursori, in ogni casu divinità chì in ebbichi succissivi ùn funi più assuciati à a figura di Puseidonu. U diu era dighjà idantificatu com'è Scutidori di a terra vali à dì E-NE-SI-DA-O-NE in Cnossu d'ebbica micenia,[3] un titulu estremamenti impurtanti, soprattuttu cunsidarendu chì i tarramuti sò stati una di i causi principali di a caduta di a civiltà minoica.

In una di i tavuletti di Pilo si trova un liamu trà i noma di Demetra è Puseidonu chì appariscini com'è PO-SE-DA-WO-NE è DA-MA-TE insiriti in un cuntestu di richiesti di grazia à i dii. A sillaba DA, prisenti in tremindù i noma simbraria dirivà da una radica Protuinduauropea assuciata à u cuncettu di distribuzioni di terri è privileghji[4], par u quali Puseidonu pudaria significà Signori distributori o Cumpagnu di a distributrici parallelamenti à Demetra "A mamma distributrici".[5]

Urighjini di u cultu[mudificà | edità a fonte]

Ruvini di u Tempiu di Puseidonu à Capu Sounion

In a cultura micenia, puri cusì dipindenti da u mari, ùn hè stata ritruvata alcuna prova di un liamu trà Puseidonu è u mari stessu. Evidintamenti u cultu di u diu era natu più prima è indepindintamenti da ciò chì saria divintatu u so regnu.

Vistu chì a figura di Puseidonu hè in stretta rilazioni sii incù u mari sii incù i cavaddi è cunsidarendu a luntananza da u mari di i zoni in i quali stavani l'antichi induauropei, parechji studii ritenini ch'è Puseidonu urighjinariamenti nascì com'è un diu-cavaddu è chì solu in seguitu saria statu assimilatu à i divinità acquatichi uriintali quandu i populi grechi mutàni i so fonti di sustintamentu principali passendu da a cultivazioni di a terra à u sfruttamentu di u mari incù a pesca è i cummerci marittimi.

Sicondu Pausania Puseidonu era un di i custodii di l'Oraculu di Delfi prima chì Apollu ni assumissi u cuntrollu. Apollu è Puseidonu à spessu s'accupàni di listessi aspetti di i vicendi umani: par asempiu duranti a fasa di a fundazioni di novi culonii Apollu par via di l'Oraculu auturizava i culoni à parta è l'insignava induva stabiliscia si, mentri Puseidonu si pigliava cura di i culoni duranti a navigazioni versu a nova patria è pracurava l'acqui lustrali par cilibrà i sacrifizii prupiziatori par a fundazioni di a nova cità. L'Anabasi di Senofonte discrivi un gruppu di suldati Spartani chì intonani, dedichendu lu à Puseidonu, un peana chì hè un tipu d'innu chì, nurmalamenti, era didicatu à Apollu.

Com'è ancu Dionisu è i Menadi Puseidonu avia a capacità di pruvucà parechji formi di disturbu mintali: unu di i testi di Ippocrate riporta comu à a so opara era attribuitu l'uccurrenza di certi tipi di epilessia.

Puseidonu era viniratu com'è divinità principali in molti cità: à Atena era cunsidaratu sicondu sultantu à Atena, mentri à Corintu è in molti cità di a Magna Grecia era cunsidaratu u prutittori di a polis.

I cilibrazioni in onori di Puseidonu si tiniani, à l'iniziu di a staghjoni inguirnali, in molti cità di u mondu grecu.

I marinari inviavani prigheri à Puseidonu parch'eddu li cuncidissi un viaghju sicuru è calchì volta com'è sacrifiziu annigavani cavaddi in u so onori. Quandu mustrava u latu benignu di a so natura Puseidonu criava novi isuli com'è approdu par i naviganti è uffria un mari calmu è senza timpesti. Quandu inveci era affesu è si sintia ignuratu tandu culpia a terra incù u so tridenti pruvuchendu mari timpistosi è tarramuti, annighendu à quiddi chì si truvavani in navigazioni è affundendu l'imbarcazioni.

L'icunugrafia classica di Puseidonu u discrivi à a vida di u so carru trainatu da cavadducci marini o da cavaddi capaci di corra annantu à u mari. Spessu era rapprisintatu incù dalfini è incù in manu u so tridenti.

Puseidonu in a mitulugia[mudificà | edità a fonte]

A nascita è u trionfu annantu à Cronu[mudificà | edità a fonte]

Puseidonu lotta contr'è u ghjiganti Polibote - Anfura greca à figuri neri - 540-530 a.C. circa - Museiu di u Louvre - Parighji

Puseidonu era figliu di Cronu è Rea è frateddu di Zeus, Ade, Estia, Demetra è Era. Sicondu Esiodu Puseidonu hè u frateddu maiò di Zeus, mentri sicondu Omeru u maiò hè Zeus, Puseidonu u sicondu è Ade u terzu.

Esiodu conta infatti chì com'è i so frateddi è sureddi Puseidonu fù divuratu da u patri Cronu è dopu rigurgitatu da eddu custrettu da Zeus, l'ultimugenitu risciutu à sfughja à u terribuli parenti grazia à a matri Rea. Sicondu altri tradizioni inveci Rea riiscì à salvà Puseidonu: sicondu Pausania deti in pastu à u maritu un puddetru è nascosi u figliu in una banda di cavaddi; sicondu Diodoru Siculo Rea affidò u figliu à i curi di i Telchini, magichi abitanti di Rodi, è di l'Uceanina Cefira[6].

Puseidonu incù i frateddi è i sureddi, à l'Ecatonchiri è à i Ciclopi, chì li stazzunoni a so arma, u tridenti, scunfissi Cronu è i Titani in a Titanomachia. I Titani funi lampati in u Tartaru è Puseidonu stessu s'impignò à custruiscia i mura di bronzu chì l'imprighjunavani[7].

Quandu dopu si dicisi à divida u mondu in trè regni, ci fù un surteghju: Zeus riciviti u celi, Ade, ingannatu da Zeus, u mondu suttarraniu di l'oltritomba, mentri à Puseidonu li tuccàni u mari è l'acqui[8].

U diu di u mari participò ancu à a guerra trà l'Olimpi è i Ghjiganti, a Gigantumachia, in a quali cumbattì contr'è u ghjiganti Polibote è u scunfissi tagliendu un pezzu di l'isula di Coo incù u so tridenti è lampendu 'di lu contru, criendu cusì l'isula di Nisiru[9].

A litica incù Atena par Atena[mudificà | edità a fonte]

Statua di bronzu chì ripprisenta moltu prubabilamenti Puseidonu - 460 a.C. circa - Truvata in u 1928 à u largu di a costa di Capu Artemisiu - Museiu archiulogicu naziunali d'Atena

Agostino in u A cità di Diu riporta a spiigazioni di Varrone nantu à l'etimulugia di u nomu di a cità d'Atena: a sfida trà Atena è Puseidonu. In quiddu locu spuntò à l'impruvisu un alivu è sgurgò l'acqua. Cunsultatu l'Oraculu di Delfi, risposi ch'è l'alivu simbulizava a dea Atena è l'acqua u diu Puseidonu è chì i citatini pudiani sceglia u nomu di una di i dui divinità par dinuminà a so cità. U rè Cecrope tandu cunvucò tutti i citatini: i masci vutàni par Puseidonu, i donni par Atena. Vinsi a siconda parchì ci fù un votu in più di i donni. Tandu Puseidonu divastò i campi d'Atena incù l'ondi di u mari è par appacià ni l'ira i donni funi puniti: dipoi tandu nissunu figliolu avaria presu u nomu di a mamma è nisciuna saria stata chjamata com'è a dea vincitrici di a litica[10].

Apollodoru inveci narra chì à ghjudicà a disputa trà i dui divinità funi i dii di l'Olimpu, chì dicritàni a vittoria d'Atena postu ch'è Cecrope avia tistimuniatu chì a dea avia piantatu l'alivu prima di Puseidonu[11].

Si pensa chì sta lighjenda pruvenghi in u ricordu di cuntrasti avvinuti in u periodu Miceniu trà l'abitanti urighjinarii di a cità è di i novi immigrati. È intarissanti à nutà com'è Atena, nonustanti sta scelta, à l'arici di u so sviluppu fù una grandi putenza navali, capaci di scunfighja a flotta Persiana in a battaglia di Salamina.

In una virsioni di a storia diffarenti, Atena è Puseidonu aviani rottu una rilazioni appena prima di a litica, aghjunghjendu cusì un antru mutivu validu à a lotta par u pussessu di a cità.

L'innu omericu à Puseidonu[mudificà | edità a fonte]

L'innu à Puseidonu, inclusu in a racolta di l'Inni omerichi, cunsisti in una brevi invucazioni, un priambulu di setti versi chì si rivolghji à u diu com'è "scutidori di a terra è di i landi marini, diu di i prufondi abissi chì hè ancu signori di u Monti Aliconu è di l'ampia Aigaì"[12] è ricorda ancu a so doppia natura di diu di l'Olimpu: "dumadori di cavaddi è salvatori di navi".GIMMI

A ribillioni à Zeus è a punizioni[mudificà | edità a fonte]

Omeru conta chì un ghjornu i dii di l'Olimpu, suvitendu Era, Apollu è Puseidonu, si rivultàni contr'à Zeus è u liàni. À salvà u Rè di i Dii fù a nereidi Teti, chì chjamò u Centimanu Briareo chì u salvò[13].

Com'è punizioni Zeus custrinsi Puseidonu è ancu Apollu à serva u rè di Troia Laomedonte. Quiddi li chersi di custruiscia un'enorma cinta muraria chì curraria tutti intornu à a so cità è prumisi di ricumpinsà li par stu sirviziu. Eppuri u rè di Troia ùn mantiniti micca a parola data. Par vindicà si, Puseidonu mandò un mostru marinu par attaccà a cità, chì parò fù uccisu da Erculu.

In a guerra di Troia[mudificà | edità a fonte]

In l'Iliadi Puseidonu si schiera da a parti di i Grechi è in parechji occasioni scendi in battaglia contru à l'armata Troianu. Eppuri in u XXu libru, intarveni par salvà à Enea quandu u principi Troianu hè annantu à u puntu d'essa uccisu da Achilli.

L'astiu par Odisseu[mudificà | edità a fonte]

Odisseu, com'eddu a conta eddu stessu, par salvà si da u salvaticu è antrupofagu Ciclope Pulifemu, figliu di u diu di u mari è di a ninfa marina Toosa, l'acceca eppo scappa. Puseidonu, da quiddu mumentu, scatena tutta a so furia in i cunfronti di u rè d'Itaca, ch'eddu ùn uccidarà micca, ma ch'eddu custringhjarà par anni luntanu da a so patria.

Puseidonu ùn participeghja micca à u cunciliu di i dii ind'eddu fù dicisu chì Odisseu pudarà vultà in casa soia, lascendu Ogigia dopu tanti anni da u mumentu ch'edda participeghja à un banchettu vicinu à l'Etiopi. Quandu u diu di u mari, vultendu da u banchettu, s'accorsi chì Odisseu navigava in mari, capiti chì i dii aviani dicisu ch'eddu pudia vultà in casa soia è scatinò i venti contru u murtali, fendu lu naufragà da a so zattera prima ch'eddu ghjunghissi à Scheria, a patria di i Feaci[14].

Par puniscia i Feaci chì aviani ripurtatu Odisseu in casa, u diu di u mari trasfurmò a navi è l'omini chì aviani aiutatu u rè di Itaca in petra[15].

Amanti è figli di Puseidonu[mudificà | edità a fonte]

Matri Statu Figli Mitu
Afrudita Dea
  1. Erice
  2. Erofilo
Alope
  1. Ippotoo
Puseidonu ebbi una rilazioni incù a so nipoti Alope, figlia di u so figliu Circionu rè di Eleusi, inghjinirendu cusì Ippotoo. Circionu dicisi di sippiddiscia viva Alope, ma Puseidonu a trasfurmò in l'umonima fonti chì si trova in i circonda di Eleusi.
Anfitrite[16] Nereide
  1. Tritonu[16]
  2. Bentesicima
Amimone[17]
  1. Nauplio[17]
Puseidonu salvò Amimone da un satiru lascivu chì l'avia aggrissata è in seguitu ebbi da edda un figliu di nomu Nauplio.
Arene
  1. Idas
Aretusa[17]
  1. Abante[17]
Astipalea[17]
  1. Periclimeno[17]
Caliciu[17]
  1. Cicno[17]
Celeno[17]
  1. Eufemu[17]
  2. Lico[17]
  3. Nitteo[17]
Clito[18]
  1. Atlanti[18]
  2. Eumelo[18]
  3. Anfere[18]
  4. Evemone[18]
  5. Mneseo[18]
  6. Autoctono[18]
  7. Elasippo[18]
  8. Mestore[18]
  9. Azae[18]
  10. Diaprepe[18]
Platonu cuntò in u Crizia chì à Puseidonu tuccò in sorti Atlantide.

U diu s'innamurò di Clito, una zitedda di l'isula, è "sarrò a cuddina induva edda vivia, altirnendu trè zoni di mari è di terra in chjerchji cuncentrichi di diffarenti ampiezza, dui erani fatti di terra è trè d'acqua", rindendu la inaccessibili à l'omini, chì à l'ebbica ùn cunnisciani micca a navigazioni. Puseidonu è Clito ebbini deci figlioli, u prima di i quali, Atlanti, saria divintatu in seguitu u guvarnadori di l'Imperu. Ognunu di i deci rè guvirnava a so probbia rigioni di cumpitenza, è erani liati l'uni à l'altri da i dispusizioni privisti da Puseidonu è incisi annantu à una lastra d'oricalcu posta à u centru di l'isula, intornu à a quali si riuniscìani par piglià dicisioni chì riguardavani à tutti.

Demetra[19] Dea
  1. Arione[19]
  2. Despena[19]
Sicondu un anticu mitu, una volta Puseidonu pruvò à insidià Demetra, ma a dea ricusò i so approcci è si trasfurmò in una ghjumenta par nasconda si pigliò l'apparenza d'un cavaddu è si piattò in una mandria à mezu à altri cavaddi. Puseidonu parò a ricunniscì listessu, nonustanti i so novi simbianzi, è si trasfurmò à so volta in un staddonu è in stu modu riiscì à fà la soia: da l'unioni nascì Arionu, un cavaddu dutatu di u donu di a parola.
Gea Dea
  1. Anteo
  2. Cariddi
Ifimedea
  1. Oti
  2. Efialte
Melia
  1. Amicu
Medusa[20] Gurgona
  1. Pegasu[20]
  2. Crisaore[20]
Sicondu u mitu Puseidonu s'era innamuratu di Medusa, una di i Gurgoni, i figli femini di Forcu è Cetu. Una notti u diu a sidussi o a stuprò in u tempiu d'Atena. Quist'ultima, prufundamenti irritata da l'affrontu subitu, avia trasfurmatu a zitedda in un orribili mostru.
Peribea[21] murtali
  1. Nausitoo[21]
Satyria
  1. Taras
Tiru[17] murtali
  1. Pelia[17]
  2. Neleu[17]
Tiru era spusata incù Creteu, da u quali avia avutu Esone, ma era innamurata di u diu fluviali Enipeu: a donna s'uffrì à Enipeu chì parò a ricusò. Un ghjornu Puseidonu, chì s'era innamuratu di Tiru, assunsi i simbianzi d'Enipeu è da a so unioni nascini i dui coppii Pelia è Neleu.
Toosa[22] ninfa
  1. Pulifemu[22]

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Treccani.it L'Anciclupedia Taliana: Posidone
  2. enosigeo, da u Vocabolario Treccani on line
  3. John Paul Adams MYCENAEAN DIVINITIES List of handouts for classics 315 revisionato in u sittembri 2006
  4. Par a radica cumuna so pò veda ancu u verbu latinu .
  5. Walter Burkert riteni chì a sillaba DA ferma quantunqua ambigua è pensa chì l'intarpritazioni di Cumpagnu di a Terra hè praticamenti impussibili à dimustrà. Burkert 1985 III.2.3
  6. Diodoru Siculo, Bibbiuteca di Storia Libru 5 Capitulu 55.
  7. Esiodu, Tiugunia, Cronidi contru Titani
  8. Omeru, Iliadi Libru XV
  9. Apollodoru, I 6 2; Strabonu X 5 16
  10. Agostino di'Ippona, A cità di Diu, XVIII, 9.
  11. Apollodoru, Bibbiuteca, III, 14.1
  12. L'antica cità-palazzu nantu chì annantu à i so ruvini sorghji a citatina di Vergina
  13. Omeru, Iliadi, Libru I vv. 395-405
  14. Omeru, Odissea Libru V vv. 282-381
  15. Omeru, Odissea Libru XIII vv. 159-164
  16. 16,0 16,1 Esiodu, Tiugunia Figli di Anfitride è Enosigeo
  17. 17,00 17,01 17,02 17,03 17,04 17,05 17,06 17,07 17,08 17,09 17,10 17,11 17,12 17,13 17,14 Igino, Fabulae, 157: Figli di Puseidonu
  18. 18,00 18,01 18,02 18,03 18,04 18,05 18,06 18,07 18,08 18,09 18,10 Platonu, Crizia.
  19. 19,0 19,1 19,2 Pausania, Periegesi di a Grecia, 8.25.7
  20. 20,0 20,1 20,2 Esiodu, Tiugunia, I figli di Cetu è di Forci
  21. 21,0 21,1 Omeru, Udissea Libru VII vv.56-57
  22. 22,0 22,1 Omeru, Odissea Libru I v. 71

Bibliugrafia è fonti[mudificà | edità a fonte]

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]