Dedalu

À prupositu di Wikipedia
Dedalu incita u figliu à u bulu, dipintu da l'artistu francesu Charles Paul Landon, 1799.

Dedalu (in grecu Δαίδαλος, Dàidalos) hè un parsunaghju di a mitulugia greca; grandi architettu, scultori è invintori, notu soprattuttu par essa u custruttori di u famosu labirintu di u Minotauru.

U mitu[mudificà | edità a fonte]

Figliu di Metioni, Dèdalu era prubabilmenti urighjinariu di Atena, induv'era un apprizziatu scultori. In seguitu à l'umicidiu di u so assistenti è nipoti Talu, ch'eddu avaria uccisu parchì ghjilosu di a so maestria, fù accoltu à Creta da u rè Minossu. Duranti 'ssu sughjornu soiu à u palazzu, u scultori attirò u desideriu di una schiava di u rè di Creta, di nomu Naucrati, a quali s'innamurò pirdutamenti di a so maestria è di a so biddezza. Dedalu si unì à a ghjovana, chì li deti un figliu, Icaru. À eddu hè attribuita a custruzzioni di a vacca di legnu in a quali Pasifae, moglia di Minossu, si accuppiò incù u toru sacru inviatu da Poseidonu. Da l'unioni nascì u Minotauru, chì fù rinchjusu par ordini di Minossu in u labirintu custruitu da Dedalu. Essendu à cunniscenza di a struttura di u labirintu, Dedalu, una volta finita a so opara, ci fù rinchjusu incù u figliu Icaru. Par scappà Dedalu custruì incù i penni dui paghji d'ali hè l'attaccò à i so corpi incù a cera. Duranti u bulu Icaru si avvicinò troppu da u soli è u calori fusi a cera, fendu lu cada in mari. Fughjitu da Creta, Dedalu si ricò in Sicilia, induva truvò rifughju vicinu à u rè Cocalu. Minossu, par circà di riacciuffà u fughjitivu, cughjitò un pianu: prumisi una forti ricumpensa à chiunqua avissi truvatu u modu di fà passà un filu trà i voluti di una cunchiglia. Dedalu riiscì in l'impresa, liendu un filu à una furmicula chì, intrudutta in a cunchiglia chì i so bordi l'avia cuparti di meli, passò trà l'urifizii par truvà u meli. Minossu ghjunsi in Sicilia hè pratesi a cunsegna di Dedalu, ma i figlii di u rè Cocalu aiutoni Dedalu à uccida lu. Dedalu vissi ancora molti anni in Sicilia finu à quandu dicisi di andà incù Iolau, nipoti di Erculu, in Sardegna induva si stabilini.

Dedalu in l'Eneidi[mudificà | edità a fonte]

Virghjliu ricorda Dedalu in u VIesimu libru di l'Eneidi, quandu Enea ghjunghji à u "tempio immane" di a Sibilla. Fù par appuntu Dedalu à custruiscia u tempiu, à cunsacrà lu à Febu è à incida annantu à i battenti a storia di u mitu chì u riguardava, da a morti di Androgeu finu à i "cechi passi" di Teseiu longu u filu d'Arianna. Solu di u figliu Icaru manca a storia, parchì u patri fù firmatu dui volti da u troppu dulori in u rapprinsintà di l'avvinimentu: bis patriae cecidere manus ("dui volti cadini i mani paterni").

Da veda[mudificà | edità a fonte]