19 d'aprile

À prupositu di Wikipedia
Aprile
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30

U 19 d'aprile hè u 109u ghjornu di l'annu (u 110u sì hè bisestile) in u calendariu gregurianu. Restanu 256 ghjorni à a fine di l'annu.

Avenimenti[mudificà | edità a fonte]

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Nascite[mudificà | edità a fonte]

Morti[mudificà | edità a fonte]

Celebrazioni[mudificà | edità a fonte]

Santi[mudificà | edità a fonte]

Santa Emma.

Emma era una Alemana, discendente di u famosu rè sassone Vittikind chì hà resistitu dece anni à Carlumagnu.

A mamma era una donna pessima; Avia tutte e gattivere. U maritu ùn ebbe l'arte di adestralla è ne hà suffertu assai. Ancu di grazia ch'ellu avia a cunsulazione d'avè una figliola chì avia tutte e virtù.

Li hà datu cum'è maritu u conte Luggeru, un omu credente è caritatosu. Ebbenu dui figlioli. Unu fù vescu in a Vestfalia è canunizatu.

Emma, prestu veduva, hà passatu l'ultimi quaranta anni di a so vita à succorre i disgraziati, à fà chjese è munasteri. Stava in Brema, capilocu di una dioccesi in cima di l'Alemagna, chì prufittò assai di a so generosità. Hè morta in issa cità un 19 aprile versu l'annu 1045.

Serebbi stata sepolta in una chjesa di a Vestfalia ch'ella avia fattu fà denduli u titulu di u santu patrone di u maritu: San Luggeru. Dicenu chì, più tardi, aprendu a tomba, a santa ùn era più chè polvera, for di una manu, a manu diritta chì ghjera stata tantu generosa pè a Chjesa catolica d'Alemagna.

Etimolugia: Emma serebbi un diminutivu di Emilia, da u lat. Aemilius, casata rumana.[1]

Ligami esterni[mudificà | edità a fonte]