Ferula
|
|||||
|---|---|---|---|---|---|
| Ferula communis | |||||
| Classificazioni scentifica | |||||
| Regnu | Plantae | ||||
| Divisioni | Magnoliophyta | ||||
| Classa | Magnoliopsida | ||||
| Ordini | Apiales | ||||
| Famiglia | Apiaceae | ||||
| Genaru | Ferula | ||||
| Nomu binuminali | |||||
| Ferula communis Linnaeus, 1753 |
|||||
A ferula (Ferula communis) hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Apiaceae. Hè prisenti da u cantu di u mari insin'à 400 metri. Si scontra à spessu à u cantu di i stradona, o in i loca ind'eddu ci hè statu in incendiu. Hè una pianta chì teni i casci. I foglii sò simplici è triangulari. A ferula hè alta 2 à 4 metri. Fiurisci da aprili à ghjugnu.
A ferula s'assumiglia à parechji pianti, com'è:
- u finochju, ma a ferula hè più maiori
- accadi dinò chì a ferula fussi cunfusa incù a cicuta, chì hè alta un metru o dui.
- a ferula pò essa cunfusa dinò ancu a finochja: Peucedanum paniculatum, una pianta endemica di Corsica è alta sin'à 1,20 metru.
A ferula t'hà una radica mori longa è soda ed hè difficiuli à scalzà.
Hè una pianta tossica, vilanosa.
À tempi antichi, a ferula era usata da i stitutori o da i parenti par pichjà annantu à i diti o i mani di i sculari è di i ziteddi.
Cuntenutu |
In Corsica [mudificà]
A ferula cumuna hè prisenti in Corsica. Si trova in piaghja. Ma esisti dinò in i circondi di Bonifaziu un antra spezia di ferula: a ferula d'Arrigoni.
A ferula hè ancu chjamata: a ferla (in u Fiumorbu) o a vezza (in Balagna).
A ferula hè periculosa è vilanosa pà u bistiamu, chì faci scuncià i pecuri o i vacchi, è ancu i cavaddi è i porchi. I pò ancu fà more. U principiu attivu hè a ferulosida, ch'impedisce u sangue di coagulà. Si po curà cù a vitamina K in certi casi. Par quissa i pastori tagliani a ferula o a sradicheghjani in i pascuri. Hè à a fini di l'istatina chì a ferula hè più tossica, quandu edda secca è tandu, ci hè u risicu chì i bestii a manghjessini.
U legnu [mudificà]
U legnu di a ferula era usatu à spessu. U legnu di a ferula, quand'eddu hè seccu, diventa duru duru ma ferma lebbiu. 'Ssu legnu era adupratu par esempiu, una volta smizatu, par arrutà i forbici, i culteddi o i rasoghji.
In Pasqua, era di tradizioni d'usà a ferula secca par trascinà u focu sacru. U focu era biniditu da u preti in piazza di ghjesgia è dopu à a cirimonia, ognunu si purtava u focu sacru in casa soia par via di a ferula accesa.
A sbarabattula firulaghja [mudificà]
A Sbarabattula firulaghja (Papilio hospiton) hè una sbarabattula endemica di a Corsica è a Sardegna. Hè una spezia d'impurtanza mundiali, ed hè prutettu da a cunvinzioni internaziunali di Washington pa i spezii di fauna è di flora minacciati di sparizioni. A sbarabattula firulaghja hè assuciata à spessu incù a ferula, apposta chì u brugu si nutrisci di ferula pà u più (ma dinò d'altri pianti com'è a ruta, o a pastinaccia). A sbarabattula firulaghja s'assumiglia mori à un'antra spezia di sbarabattula: a sbarabattula finuchjaghja, ma quidda hè assuciata incù u finochju.
Rifarenzi [mudificà]
Liami [mudificà]
Da veda dinò [mudificà]
- a ferula: u genaru
- a ferula d'Arrigoni
- a Farfalla ferulaghja
- a flora di Corsica
- a Sbarabattula firulaghja (Papilio hospiton)