27 d'aprile

À prupositu di Wikipedia
Aprile
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30

U 27 d'aprile hè u 117u ghjornu di l'annu (u 118u sì hè bisestile) in u calendariu gregurianu. Restanu 248 ghjorni à a fine di l'annu.

Avenimenti[mudificà | edità a fonte]

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Nascite[mudificà | edità a fonte]

Morti[mudificà | edità a fonte]

Celebrazioni[mudificà | edità a fonte]

Santi[mudificà | edità a fonte]

Santa Zita.

Zita hè nata in Toscana in u 1218.

I genitori travagliavanu a terra à e porte di Lucca. Chjuca chjuca, Zita andava in cità à vende legumi è frutta. Era tantu graziosa chì, sempre, vultava in casa cù a panera viota.

I Fatinelli, chì li cumpravanu roba, a volsenu cum'è serva. Hè entrata in issa famiglia à l'età di 12 anni, è ci hè stata sinu à a morte, à l'età di 64 anni.

Ogni matina, Zita si alzava una ora nanzu à l'altre serve per andà à a messa. Dighjunava per dà appena di nutritura à i poveri. In a so camera, ricevia donne abbandunate è li lasciava u so lettu mentre ch'ella durmia in terra.

L'altri servi eranu ghjelosi è, aspessu, ne dicianu male. Ella accettava tuttu è perdunava sempre.

Hè morta u 27 aprile 1282, dopu à cinque ghjorni di suffrenze atroce suppurtate cù serenità.

Tanta ghjente andava à pregà nantu à a so tomba chì, quattru anni dopu, u vescu di Lucca dumandò à u papa di santificalla, ma ùn hè stata canunizata chè 410 anni dopu, in u 1696. Da un pezzu, a festighjavanu cum'è santa in tutta l'Europa.

Zita hè a santa patrona di a cità di Lucca.

Etimolugia: da u cugnome "Zita" (zitella, figlia, è ancu fidanzata, piccula sposa) o da u lat. "cita" (rapida, veloce).

Nomi: Cita, Sita, Sitta, Zita, Zite, Zitella, Zitta, Zyte.

Prutezzione: servi.[1]

Ligami esterni[mudificà | edità a fonte]