Verde (pieve)

À prupositu di Wikipedia
Carta di u 1768 cù e pieve d'Opinu, di Verde, di Cumpulori, d'Alisgiani è di A Serra
Lucalizazione di a pieve di Verde

Verde hè u nome d'un anziana pieve di Corsica à u Medievu. Facia parte di a diòcesi d'Aleria.

Geografia[mudificà | edità a fonte]

I paesi di a pieve di Verde eranu :

A piaghja di Linguizzetta vista da a Madona di e Grazie di Tòcchisu

Dopu si sò aghjustati i paesi di Campi è di Tòcchisu.

Chjesa pievana[mudificà | edità a fonte]

Ci hè un dubbitu in quant'à a chjesa pievana di Verde. In u 1967 Geneviève Moracchini-Mazel scrive chì a chjesa pievane deve esse quella di San Paulu in Linguizzetta[1]. Sta chjesa arruvinata è trasfurmata in casa si trova in piaghja. U nome di locu vicinu di "A Pieve" cunferma chì San Paulu purtava u tìtulu di chjesa pievana. Era digià arruvinata à a fine di u XVIu seculu.

E ruvine di a chjesa San Paulu in Linguizzetta, antica chjesa pievana di Verde

Ma a scuperta d'un battisteru vicinu à a chjesa di Santa Maria, sempre in piaghja, face pensà à Mma Moracchini-Mazel chì duvia esse questa a chjesa pievana[2]. Sta chjesa hè dinù chjamata Santa Maria di Bravone o Santa Maria di Bercaghju. Ci sò dui stabilimenti : una chjesa è un battisteru chì sarianu stati custruiti à u seculu IV. Scrive Moracchini-Mazel : "nous retiendrons d'abord que cette piévanie n'a pas été reconstituée au Moyen-Âge et que la plebania de Bravone a dû être confondue avec celle d'Opinu -moyenne vallée de la Bravone- (Opinu demeura plebania au Moyen-Âge) ; donc nous pensons qu'après tant de malheurs, la population résidant sur les ports de Bravone -qui furent si importants durant l'Antiquité et qui paraissent s'être déjà ensablés- étaient montés dans la vallée dès le début de l'occupation musulmane."

Ligami[mudificà | edità a fonte]

Riferenze[mudificà | edità a fonte]

  1. Geneviève Moracchini-Mazel in Les Églises Romanes de Corse, Klincksieck, CNRS - Paris, 1967.
  2. Les églises piévanes de Corse de l'époque romaine au Moyen-Âge volume XIV : La piévanie de Bravone à Linguizzetta, Cahiers Corsica 134-135, FAGEC, 1990.