Furesta di Tartagine

À prupositu di Wikipedia
A valle di Tartagine

A furesta di Tartagine (o Furesta di Tartaghjina) hè unu massicciu furestieru di u Nordupunente di a Corsica.[1] Hè situata in u Ghjunsani. Hè una furesta dumaniale di a Cullettività Territuriale di Corsica, situata annantu à cumuna di Olmi è Cappella.

Geugrafia[mudificà | edità a fonte]

U Monte Padru

A furesta di Tartagine, un inseme dumaniale di 2783 ettari, si stende annantu à a parte Sudupunente di u territoriu di a cumuna di Olmi è Cappella, a cumuna essendu à mezu à u Parcu naturale regiunale di Corsica.

Hè situata à un chilomitru à livante di a furesta di Bonifatu chì n'hè spiccata da a Bocca di Tartagine (1852 m).

A furesta di Tartagine deve u so nome à a vadina Tartagine. Hè situata à u sudu (cumuna di Olmi è Cappella). A furesta occupa a parte Sudupunente di u territoriu di a cumuna di Olmi è Cappella, vene à dì unu vastu circulu muntosu chì hè u bacinu virsante di a vadina Tartagine, furmatu à u Nordu da a linia di cresta dighjà mintuvata chì a spicca di a furesta di Milaghja è di l'alti vertici chì sò Punta Radiche (2112 m), Capu à u Dente (2029 m), Monte Curona (2144 m), Capu à u Corbu (2082 m), Cima di a Statoghja (2305 m) è Monte Padru (2390 m).

A Bocca di Tartagine (1852 m), una foce erta cullighendu e valle di Tartagine è di u Fangu, era in i tempi imprudata per attività campagnole è rurale cum'è a muntagnera.

E terre sò silicee pocu prufonde (terre brune acide), a roccia matre essendu per u più a granulita.

Storia[mudificà | edità a fonte]

A furesta di Tartagine hè gistita à tempu da l'ONF, da u PNRC è da l'ONC.

A Riserva di Caccia è di Fauna Selvatica di Tartagine hè stata criata da l'arristatu n° 08-39 di a Cullittività Territuriale di Corsica di u 1a sittembre di u 2008. Ùn hè micca raru di scuntrà ci l'agenti di l'Offiziu Naziunale di a Caccia è di a Fauna Selvatica.

Eccetuatu a casa furestiera, u massicciu ùn hè micca abitatu. Hà subitu impurtanti danni mentre l'ultimu grande incendiu di sittembre 2003. Tandu 1800 ettari di furesta eranu stati distrutti. Da vicinu à a strada, si rimarcanu e tracce sempre apparente di 'ss'incendiu annantu à i fianchi di u Monte Padru.

Accessu[mudificà | edità a fonte]

Ponte di u stradone D963 annantu à a Tartagine

Una strada sola permette l'accessu à a furesta di Tartagine. U stradone D963, chì port à i quattru paesi di u Ghjunsani, pò esse piglitu in dui lochi :

  • à a cruciata vicinu à a Foce di San Columbanu annantu à u RN 197,
  • in Spiluncatu passendu per a foce di Battaglia (1099 m).

U stradone D639 finisce senza sboccu à a Casa furestiera di Tartagine (705 m d'altitudine).

Essenze[mudificà | edità a fonte]

I pini marittimi à u pianu suttanu è i pini larici sin'à 900 metri d'altitudine, sò l'arburi principalidi a furesta di Tartagine.

Fauna[mudificà | edità a fonte]

A fauna selvatica hè di prima trinca cum'è per a furesta di Bonifatu vicina. L'acula reale è l'altore barbutu arieghjanu qualchì volta sopra à e creste. A zittula corsa, acellu endemicu, nichja in i pini larici. A zittula si cunnosci chì percorre i fusti a capu in ghjò. U cignale hè abundante in a furesta. E muvre invece, si facenu più discrete è ùn friquentanu ch'è e zone micca buscose in altura.

Sfruttamentu[mudificà | edità a fonte]

U sfruttamentu furestieru, sempre attivu, hè assai ralentitu per via di e difficultà d'estrazione di u legnu ma dinù per via di i numerosi incendii chì hanu distruttu una parte di u massicciu furestieru. In antichità, i Cartaginesi (seria quì a spiigazione etimulogica di a parola Tartagine), i Fenici è dopu i Rumani averianu sfruttatu a furesta di Tartagine.

Priculi[mudificà | edità a fonte]

U periculu di u focu hè sempre impurtante, sopratuttu d'estate

A furesta di Tartagine hè un situ di prima trinca ma hè un'areale induv'ellu ci hè u periculu di u focu, cum'è in tutte e fureste di u Mediterraniu. Mentre l'estate hè piazzata sottu alta surviglianza. I pannelli sò in piazza per avvirtisce i visitadori è i marchjadori di i priculi in furesta è in muntagna, ma dinù in i piscine naturale di i fiumi friquintati da i statinanti per via di fiumare chì ponu esse qualchì volta viulente.

'Ss'ultimi anni, u massicciu hà subitu trè incendii : u gigantescu sinistru di sittembre 1993, quellu di nuvembre 1998 chì avia riduttu a furesta di Milaghja à solu 2 o 3 ettari, è quellu di sittembre 2003 chì avia brusgiatu 1800 ettari di furesta.

Girandulate[mudificà | edità a fonte]

A furesta di Tartagine hè evitata da u GR 20 chì passa annantu à u virsante occidentale di i Capu à u Dente è Monte Curona. Eppuru, hè pussibile di righjunghje u rifughju di l' Ortu di Piobbu annantu à u GR 20 franchendu a Bocca di Tartagine (1852 m).

Altre pussibilità sò offerte à i marchjadori in u massicciu furestieru. Per elli, ci hè un pianu di situazione chì prisenta una parte di u GR20 à u principiu di a visita incù a lucalisazione di i rifughji di u PNRC, di u parcheghju, u tracciatu di i stradelli è di e vadine principale.

L'exi casa furestiera di Tartagine, custruita à u seculu XIX in petra, pruprietà d'un particulare, hè stata trasfurmata per ospità la ghjente.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.