Mari di i Caraibi

À prupositu di Wikipedia
Lucalisazioni di u Mari Caraibicu.

U Mari Caraibicu (o Mare Caraibicu) (dinuminazioni altirnativi: "Mari di i Caraibi", "Mari Caribicu") hè un mari trupicali in l'emisferu uccidintali, parti di l'uceanu Atlanticu, à sudu estu di u Golfu di u Messicu. Mari di tipu Mari Tarraniu, copri gran' parti di a placca caraibica. Hè dilimitatu à sudu da l'America Miridiunali, à punenti è à sudu punenti da l'America Cintrali, à nordu è livanti da l'Antigli (Cuba, Hispaniola, Giamaica è Portu Ricu di i Grandi Antigli à nordu, i Picculi Antigli à livanti). L'intreia aria di u Mari Caraibicu incù i numarosi isuli è i costi adiacenti hè cunnisciuta com'è i Caraibi.

U Mari di i Caraibi hè unu di i più grandi mari di a Terra incù una superficia di circa 2.754.000 km²[1]. U puntu più prufondu hè à u largu di l'isula di Cayman, trà Cuba è a Giamaica, incù 7.686 metri sottu u liveddu di u mari. A costa caraibica prisenta unu svariatu numaru di baii è golfi trà i quali u Golfu di Gonâve, u Golfu di u Venezuela, u Golfu di Darien, u Golfu de los Mosquitos è u Golfu di l'Honduras.

Etimulugia[mudificà | edità a fonte]

U nomu "Caraibi" diriveghja da i Caribi, unu di i gruppi indianu-americani duminanti in a rigioni à u mumentu di u cuntattu auropeu in u corsu di u tardu XVu seculu. Dopu à a scuparta di l'America in u 1492, à opara di Cristofaru Colombu, u tarmini spagnolu Antigli hè statu cumunamenti assignatu à i terri chì si affacciavani annantu à sti mari, par via di cunsiquenza à i ghjorna d'oghji "Mari di l'Antigli" hè l'altirnativa più cumunamenti imprudata par riferiscia si à u Mari di i Caraibi in parechji lingui auropei, sopratuttu in u corsu di u prima seculu da i scuparti giugrafichi, u predominiu spagnolu fù indiscutitu.

Storia[mudificà | edità a fonte]

U sbarcu di Cristofaru Colombu a Hispaniola in u 1492.

I primi abitanti di l'isuli di l'Antigli funi i Taino, tribù sidintarii incù fedi riligiosa puliteista chì si distinguiani par essa boni agricultori, piscadori è lavuradori di a ceramica.[2] A so lingua dirivava da quidda di l' arawak, famiglia chì i preciditi essendu migrata versu u Sudu America da circa 3000 anni.[3] à l'ebbica di i scuparti, i Caribi, abili com'è guerrieri è navigatori[4], pruvinenti pà a maiò parti da a rigioni di u fiumu Orinoco, accupavani intigralamenti i tarritorii di i Taino.

U mari di i Caraibi fù un corpu d'acqua scunnisciutu par i pupulazioni Eurasiatichi finu à u 1492, quandu Cristofaru Colombu divintò u prima auropeu à sulcà st'acqui in u tentativu di truvà una strada versu l'India. À quiddi tempi l'emisferu uccidintali, era scunnisciutu da l'auropei. Dopu à a scuparta di l'isuli da parti di Colombu, l'aria hè stata rapidamenti culunizata da parechji civilisazioni uccidintali. In seguitu à a culunisazioni di l'isuli di i Caraibi, u mari aghjacenti hè divintatu una zona animata par a marina aurupea, in quantu basa cummirciali, locu di scambiu è strada par u trasportu di i più svariati prudutti, è stu cummerciu attirò ancu a pirataria.

I munarchii cattolichi parmissini in u 1495 à tutti i so sudditi di imbarcà si in i navi diretti versu l'Indii uccidintali appena scuparti, ma à spessu l'equipaghji, privi di un'adequata priparazioni, divintarani faciuli preda par i "lubba di mari".[5] Longu i costi di i Caraibi, in u corsu di u tempu, si svilupponi impurtanti punti cummirciali è impurtanti fieri (com'è quidda di Portobello). L'attaccu di i pirati cuntribuì à a custruzzioni di furtificazioni longu i porti, com'è a Cartagena de Indias è a L'Avana.

Pocu dopu a so scuparta, stu mari attirò l'intaressu di i curoni inglesi è francesi, i quali successivamenti invietini a so marina par cunquistà novi tarritorii. I francesi si impatrunitini di parechji isuli com'è a Martinica è a Guadalupa, l'inglesi incù u tempu di Antigua, Montserrat, Barbados è Giamaica, tutti tarritorii suttratti à i pussidimenti di l'Imperu spagnolu in i Caraibi. In u 1625 presi forma annantu à l'isula di Tortuga una basa induva cursari è bucanieri si assuccioni par attaccà l'imbarcazioni da i culonii spagnoli. Da Tortuga partiani i spidizioni par l'assedii contru i cità custieri chì duroni finu à tuttu u seculu XVII. Un'altra famosa citatedda pirata fù istituita in u portu giamaicanu di Port Royal in u 1656, è firmeti tali finu à a so parziali distruzzioni par via di un terramutu successu u 7 ghjugnu 1692.[6] Parechji di i pirati più temuti funi Henry Morgan, Francesco Nau dittu l'Olonese, è Barbanera.[7]

Da u seculu XIX bona parti di i culonii è di i rialità pulitichi affacciati annantu à u mari di i Caraibi principioni à divintà paesi indipindenti, ancu s'è attualmenti parechji pussidimenti francesi, britannichi è ulandesi fermani sottu l'amministrazioni aurupea.[8] In i so acqui sò prisenti 22 tarritorii insulari è 12 paesi. Cuba fù l'ultimu paesi à ottena l'indipindenza da a Spagna in u 1898.

In u 1903 Panama si siparò da a Culombia. U 15 aostu 1914 fù inauguratu u canali artificiali di Panamá chì colligò u mari di i Caraibi incù l'uceanu Pacificu, è chì fù amministratu da i Stati Uniti finu à u 31 dicembri 1999.

U 12 dicembri 2001, i capi di Statu è di guvernu di i paesi membri di l'Associu di i Stati caraibichi, si riunitini annantu à l'isula di Margarita (Venezuela), è aduttoni a Dichjarazioni di Margarita, "ricunniscendu u mari di i Caraibi com'è un patrimoniu cumunu in a rigioni, è un bè inestimabili u quali dà priurità à a cunsirvazioni, incù l'obiettivu di a "custruzzioni di una idantità stessa di i Caraibi." Si impegnetini "a stabiliscia una più ampia zona di cuupirazioni di i Caraibi".[9]

Giulugia[mudificà | edità a fonte]

Mura di Cartagena de Indias.

U Mari di i Caraibi hè un mari situatu nantu à a Placca caraibica. Si stima ch'eddu hà un'ità cumpresa trà i 160 è i 180 milioni di anni è si saria furmatu da una frattura orizuntali chì hà divisu u supercuntinenti chjamatu Pangea in u corsu di l'era Mesozoica.[10] A superficia di u Mari di i Caraibi hè suddivisa in 5 bacini siparati da parechji cateni muntosi sottumarini. A prissioni asercitata da a placca sudamericana in a rigioni uriintali di i Caraibi, rendi l'arcipelagu di i Picculi Antigli carattarizatu da forti attività vulcanica (l'eruzioni vulcanica di u A Pelée in u 1902, fù a causa di u grandi numaru di vittimi in u corsu di u vintesimu seculu, incù guasi 30.000 morti)[11].

L'Uceanu Atlanticu si cullega incù u Mari di i Caraibi à traversu l'Anegada Passage trà i Picculi Antigli è l'Isuli Verghjini è u Canali Sopraventu situatu trà Cuba è Haiti. U canali di u Yucatán cullega u Mari di i Caraibi incù u Golfu di u Messicu trà a Penisula di u Yucatán in Messicu è Cuba.

U puntu più prufondu hè a diprissioni di l'Isuli Cayman chì ghjunghjini à tuccà i 7.686 metri sottu u liveddu di u mari.

Sò lucalizati dui fossi uceanichi: a fossa di i Cayman è a fossa di Portu Ricu. L'aria hè à forti risicu sismicu. Dati storichi mostrani ch'è in u corsu di l'ultimi 500 anni sò stati custattati in a zona dodici terramuti incù una magnitudina supiriori à 7,5.[12]

Oceanugrafia[mudificà | edità a fonte]

Anguidda.

In media a salinità di u mari di i Caraibi hè di 35 - 36 parti par milla, a tampiratura supirficiali hè in l'ordini di 28 °C.[13], mentri in u fondu marinu, l'acqua righjunghji una tampiratura di 4 °C.[14]

I currenti caraibichi trasportani nutevuli quantità di acqua da l'Uceanu Atlanticu uriintali à traversu i Picculi Antigli par cuddà versu nordu-punenti iscendu in u Golfu di u Messicu à traversu u canali di u Yucatán.[15] Mediamenti trà u 15 è u 20% di l'acqui dolci chì entrini in u Mari di i Caraibi pruveni da l'estuariu di u Orinoco è di i fiuma amazonichi, traspurtata versu nordu-punenti da i currenti caraibichi.

In a zona chì si stendi da u nordu di a Culumbia versu u Nicaragua hè prisenti duranti guasi tuttu l'annu un currenti circulari chì/ch'è voglii in sensu antiurariu. Stu currenti hè generatu da i pricipitazioni abbundanti in a rigioni, chì pò ancu riducia a tampiratura è a dinsità di l'acqui,[16] furniscendu parechji nutrienti com'è azotu, fosfuru utuli à a vita vegitali..[13]

Idrugrafia[mudificà | edità a fonte]

U bacinu idrugraficu di u Mari di i Caraibi hè unu di i più grandi di u mondu.[17] U fiumu più longu chì sfocia in stu mari hè u Magdalena chì, surghjendu annantu à u Massicciu Culumbianu, traversa a Culumbia par una lunghezza di circa 1.540 km.[18] U Maddalena, à so volta, ricevi l'acqui di altri impurtanti fiuma com'è u Cauca è u Cesar.

Altri fiuma chì si ghjettani in i Caraibi sò: Unare, Tocuyo, Catatumbo è Chama in Venezuela; Ranchería, Sinú è Atrato in Culumbia; San San, Chagres (Canali di Panamá) è Changuinola a Panamá; Grandi, Prinzapolca è Huahua in Nicaragua; San Juan à u cunfini trà Nicaragua è Costa Rica, chì cullega u Lavu Nicaragua à i Caraibi; Segovia à u cunfini trà Honduras è Nicaragua; Patuca, Sico, Ulua è Aguán in Honduras; Motagua in Guatemala, Belize in Belize; Rio Hondo in Messicu; Cauto a Cuba; Yaque di u Sur, Ozama è Macoris in a Ripubblica Dominicana; Negro in Giamaica è Grandi de Patillas a Portu Rico.

U lavu di Maracaibo hè culligatu à i Caraibi à traversu u Golfu di u Venezuela, è ripprisenta u più grandi lavu di u Sudu America incù una superficia di 13.820 km², oltri à essa unu di i più antichi di a Terra.[19]

Clima[mudificà | edità a fonte]

U clima di i Caraibi hè influinzatu da i currenti uceanichi di u Golfu è Humboldt.[20] A pusizioni di u mari trupicali aiuta à cunsirvà l'acqua à una tampiratura mudaratamenti alta, variendu duranti l'annu trà i 21° è 32,2 °C.

I Caraibi sò locu di furmazioni di uragani. A staghjoni di l'uragani và da ghjugnu à dicembri, è incù maiò prisenza trà aostu è sittembri. In media ogni annu si formani circa 9 timpesti trupicali è frà eddi 5 righjunghjini a forza di uraganu. Sicondu u Centru Nacional de Huracanes in i Caraibi sò stati custattati 385 uragani trà u 1494 è u 1900. I currenti d'aria chì si sviloppani nantu à a costa uccidintali di l'Africa, in u so parcorsu à traversu l'Uceanu Atlanticu, poni divintà timpesti trupicali è uragani, in particulari in i zoni di bassa prissioni di a rigioni uriintali di i Caraibi.

Fra i più divastanti uragani arrighjistrati si ricordani: u uraganu San Calixto II trà u 10 è u 16 uttrovi 1780, abbattutu si trà i Picculi Antigli, Portu Ricu, a Ripubblica Duminicana è Florida, pruvuchendu trà i 22.000 è i 24.000 morti[21]; è l'uraganu Mitch, chì originatu si trà i costi di a Culumbia è l'America Cintrali si dirissi versu a penisula di u Yucatán è successivamenti a Florida trà u 22 uttrovi è u 5 nuvembri 1998, pruvuchendu trà i 11.000 è i 18.000 morti.[22]

L'uragani sò un prublemu chì succedi ogni annu nantu à l'isuli di i Caraibi. A so natura distruttiva si abbatti ancu nantu à i barrieri curaddini à causa di u dipusitatu di grandi quantità di rena, fanga, rocci è sidimenti.

Gallaria futugrafica[mudificà | edità a fonte]

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. U Mar' di i Caraibi Archiviu 2018-01-04 at the Wayback Machine à l The Sea. URL Accessu u 7/05/2006
  2. Historia Precolombina, Dominican Data, Accessu 09/05/2007.
  3. Primeros habitantes de Puerto Rico, El portal educativu de América, Accessu 25/05/2007.
  4. I Carib Archiviu 2008-03-21 at the Wayback Machine, Aldea educativa, Accessu 25/05/2007.
  5. González Arnao, Mariano, A prueba de piratas, Nº 61 de A avvintura de a Historia, Arlanza Ediciones, noviembre de 2003.
  6. Donny L. Hamilton (2000). The Port Royal Project, Nautical Archaeology Program, Texas A&M University.
  7. Tagir, Daniel Eduardo (2006), Piratas, corsarios y filibusteros, Círculo Latinu, Barcilona. pp.101-106.
  8. Romero, Juvenal (1979), Historia y fantasía di u Caribe y sus Antillas. Publicaciones de l'embajada de Venezuela, Buenos Aires. pp.107
  9. Testo da Declaración de Margarita Archiviu 2008-09-28 at the Wayback Machine firmatu u 12/12/2001.
  10. Iturralde-Vinent, Manuel (2004), U prima pupulamentu di i Caraibi, Red Cubana de a Ciencia. URL ultimu accessu u 28/07/2007
  11. Volcano Facts: Eruzioni maiuramenti murtali Archiviu 2008-07-09 at the Wayback Machine (inglesu), URL ultimu accessu u 24/04/2007.
  12. I Tsunami in i Caraibi? sò pussibuli (inglesu), Océanus. URL ultimu accessu u 30/04/2006.
  13. 13,0 13,1 Oceanugrafía di u Mari Caribe, Bibbiuteca Luis Angel Arango, Accessu u 26/04/2007.
  14. Abt Associates Inc. / Woods Hole Group Programa de protección ambiental, Golfu de Honduras, Accessu u 26/04/2007.
  15. Gyory, Mariano & Ryan, A corriente di u Caribe Archiviu 2009-04-08 at the Wayback Machine (inglés). The Cooperative Institute for Marini and Atmospheric Studies, Accessu u 25/04/2007.
  16. Leaman, Kevin. Flotadores en el Sudoeste di u Caribe Archiviu 2008-06-18 at the Wayback Machine, Departamento de energía de los Estados Unidos, Accessu u 26/04/2007.
  17. In accordu incù i dati giugrafichi (inglesu), accessu 25/04/2007.
  18. Fiume Magdalenam fiumu di a patria. (archiviato dall'url originale u ). . ultimu accessu u 25/04/2007.
  19. Lado maracaibo (in inglesu). The Culumbia Encyclopedia, Sixth Edition. URL ultimu accessu u 25/04/2007.
  20. Silverstein, Alvin (1998) Weather And Climate (Science Concepts); pp. 17. 21st Century. ISBN 0-7613-3223-5
  21. Orlando Férez (1970) San Juan, Puerto Rico Servicio Nacional Climático, 12/02/2007 Notas acerca de los Ciclones Tropicales de Puerto Rico
  22. National Hurricane Center (1998), 20/04/2006 NHC Mitch Report Hurricane Mitch Tropical Cyclone Report

Da vede dinò[mudificà | edità a fonte]

Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia taliana.