Parsefuna

À prupositu di Wikipedia
Unu di i Pinakes rapprisintanti a vita di a dea Parsefuna, da l'impurtantissima cullizzioni cunsirvata vicinu à u Museiu Naziunali di a Magna Grecia di Reghju Calabria.

Parsefuna (o Persefone), (da u grecu Περσεφόνη, Persephónē), ditta ancu Kore, (da u grecu Κόρη, ghjuvanetta), Kora, o Core, hè una figura di a mitulugia greca, fundamintali in i Misteri Eleusini, cunnisciuta in quidda rumana com'è Pruserpina. Essendu a sposa di Ade, era a dea minori di l'Inferni è righjina di l'oltritomba. Sicondu u mitu principali, in i 6 mesa di l'annu (Vaghjimu è Inguernu) ch'edda passava in u regnu di i morti, Parsefuna assumia listessa funzioni ch'è u so consorti Ade, veni à dì guvirnà annantu à tuttu l'oltritomba; mentri l'altri 6 mesa (Branu è Istati) andava nantu à a Terra di a so matri Demetra, è quì Parsefuna ùn assumia alcuna funzioni.

U mitu di Parsefuna[mudificà | edità a fonte]

Parsefuna era a figlia di Demetra è Zeus, o sicondu un'antra lighjenda di Zeus è di a dea umonima di u fiumu infernali Stigi. Fù rapita da u ziu Ade, diu di l'oltritomba, chì a purtò in l'inferni par spusà la sempri zitedda contru a so vulintà. Fù a mamma di Agrianome. Una volta in l'inferni li fubbi offertu a frutta, è manghjò senza appititu solu sei graneddi di mela granata. Parsefuna ignurava parò chì à chì manghja i frutti di l'inferni hè custrettu à firmà ci par l'eternità.

Sicondu altri intarpritazioni, u fruttu chì in u mitu stabilisci u cuntattu incù u regnu di l'oltritomba ùn hè micca a mela granata ma, à causa di i so virtù narcotichi è psicutropi, l'alloppiu, chì a so capsula hè par appuntu straurdinariamenti simili (eccittuatu par i diminsioni, più minori) à u fruttu di a mela granata.

A so matri Demetra, dea di a firtilità è di l'agricultura, chì prima di st'episodiu procurava à l'omini anni intrei di beddu tempu è di racolti, riaghjì di manera addisperata à u rapimentu, impidiscendu a crescita di i messi, scatinendu un inguernu duru chì paria d'ùn avè mai fini. Incù l'intarventu di Zeus si ghjunsi à un accordu, par u quali, vistu chì Parsefuna ùn avia micca manghjatu un fruttu unitu, saria firmata in l'oltritomba solu par un numaru di mesa equivalenti à u numaru di graneddi manghjati da edda, pudendu cusì trascorra incù a mamma u restu di l'annu. Cusì Parsefuna avaria trascorsu sei mesa incù u maritu in l'inferni è sei mesa incù a mamma nantu à a terra. Demetra tandu accuglia incù gioia u ritornu piriodicu di Parsefuna nantu à a Terra, fendu rifiuriscia a natura di branu è d'istatina. A ripprisintazioni di u so ritornu in terra era cullucata vicinu à i prata di Vibo Valentia, celebri par i fiori di culori vistosi è par a so biddezza, è quissa hè tistimuniatu ancu da i numarusissimi statuetti grechi ritruvati in u tarritoriu Vibonesu.

Quissu era un mitu chì esaltava à listessu tempu u valori di u matrimoniu (sei mesa à fiancu à u sposu), a firtilità di a Natura (risveghju branincu), a rinascita è u rinnovu di a vita dopu a morti, parechji mutivi chì rindiani a dea Parsefuna particularamenti pupulari è vinirata.

Parsefuna si litticò incù Afrudita pà u beddu Adone, riiscendu à trascinà a quistioni finu davanti à Zeus chì priferì, par ùn scuntintà à nissunu, affidà lu siparatamenti à tremindù.

Una tradizioni diffarenti facia di Parsefuna una figlia di Zeus è di Stigi. Sicondu 'ssa virsioni, fù inghjinirata da u diu dopu a scunfitta di i Titani, avvinuta duranti a Titanumachia. In a mitulugia rumana à Parsefuna currispundia Pruserpina è à so matri Demetra a dea Cerere, chì a u so cultu era pripostu un flaminu minori.

Ci sò quantunqua altri virsioni di a lighjenda. Sicondu una di quisti hè Ecate chì hà salvu à Parsefuna. Una di i più diffusi dici chì Parsefuna ùn fù micca indutta à manghjà i sei graneddi incù l'ingannu, ma u feci vulintariamenti parchì s'era affizziunata à Ade.

Archiulugia[mudificà | edità a fonte]

A statua di a Dea Parsefuna, ditta Parsefuna Gaia par via di u so surrisu appena accinnatu, si trova oghji à u Pergamon Museum di Berlinu.

U mitu di Demetra è Kore hè strittamenti liatu à u tarritoriu di Enna è in particulari à a so frazzioni di u lavu Pergusa, è à tutta a so pruvincia. Parechji santuarii di nutevuli impurtanza sò stati ritruvati à l'internu di l'aria archiulogica di Morgantina, sita in Aidone, mentri à Enna si pò ammirà a "Rocca di Cerere".

Parechji tistimunianzi magnu-grechi di u cultu didicatu à Parsefuna sò oghji i numarosi ughjetti ritruvati in l'aria di Reghju Calabria, soprattuttu vicinu à i scavi di Locri Epizefiri di i quali un numaru smisuratu di Pinakes (tavuletti vutivi in terracotta) hè custuditu à u Museiu Naziunali di a Magna Grecia di Reghju Calabria; mentri a magnifica "Statua di Parsefuna" esposta oghji à u museiu di Berlinu, fù arrubata da Locri in u 1911[1] o da Taranto in u 1912[2], è dopu à parechji vicissitudini fù acquistata da u Guvernu tedescu par un milionu di marchi. Una tistimunianza ultiriori di u cultu di Parsefuna ci veni da Oria, induva fù prisenti è attivu da u VI seculu a.C. finu à l'ità rumana, un impurtanti santuariu (oghji situ vicinu à Monti Papalucio), didicatu à i divinità Demetra è Parsefuna. Quì ci si svulghjiani culti in sapara liati à a firtilità. I scavi archiulogichi effittuati in l'anni uttanta, infatti, ani evidinziatu numarosi resti cumposti di purchetti (liati à i dui divinità) è di mela granata. Inoltri, par sottulinià l'impurtanza di u santuariu, sò stati ritruvati muneti di gran' parti di a Magna Grecia, è migliaia di vasi chì sò stati accumulati in u corsu di i seculi com'è dipositu vutivu longu à u fiancu di a cuddina. Di particulari intaressu sò parechji vasetti miniaturistichi è parechji statuetti raffiguranti culombuli è purchetti sacri à i dui divinità l'era didicatu u locu di cultu. Altri asempii di ritruvamenti di a Kore sò in Gela, una di i culonii grechi di Sicilia. Parechji ughjetti sò custuditi vicinu à u Museiu Rigiunali di Gela, trà i più ricchi prisenti in l'Isula.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. A Parsefuna
  2. Gennaro De Stefanu, Ridateci a dea di l'inferni in «Oghji», (37), 1996.


Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.