Ghjuvanni Kepleru

À prupositu di Wikipedia
Ghjuvanni Kepleru in u 1610

Ghjuvanni Kepleru (in uriginali Johannes Kepler; Weil der Stadt, 27 dicembri 1571 - Ratisbona, 15 nuvembri 1630) fù un astrunomu, matematicu è musicanti tedescu. Scuprì empiricamenti i leghji chì riguleghjani u muvimentu di i pianeti è chì sò chjamati, par appuntu, leghji di Kepleru.

Biugrafia[mudificà | edità a fonte]

Firma di Kepleru

I parenti di Kepleru dicisini ch'eddu aia da divintà un ecclesiasticu. Infatti, in u 1584 intrì in u seminariu di Adelberg, tramutendu si dopu in u seminariu supiriori à Maulbronn. In u 1588 cuminciò i so studii vicinu à l'Università di Tubinga, siguendu dui anni di struzzioni generali, incù lizioni d'etica, dialettica, ritorica, grecu, ebraicu, astrunumia è fisica. In u 1592 intrapresi u studiu di a tiulugia à Tubinga, università prutistanti, induva insignavani parechji siguaci di u cupirnicanisimu; trà quisti ci era Michael Maestlin, chì cunvinsi Kepleru di a validità di i tiurii di Niccolò Copernicu. In u 1594 Kepleru abbandunò i studii tiulogichi, nè fù urdinatu sacerdotu, ma accittò un postu d'insignanti di matematica vicinu à a Scola Evangelica di Graz (Austria) è successivamenti divintò matematicu tarrituriali di i Stati di Stiria. Trà i so compiti ci era l'obbligu d'insignà vicinu à l'Università di Graz, di ridighja carti astrali è di fà privisioni astrulogichi; li capitò cusì di priveda un inguernu moltu rigidu, i rivolti paisani è a guerra incù i Turchi. Ancu in l'anni dopu ùn si suttrassi à a ridazzioni di oroscopi, chì si prisentani com'è ritratti incù un forti trattu psiculogicu. D'aprili 1597 spusò Barbara Mühleck, chì murì primaturamenti in u 1611 ma dopu avè li datu dui figlioli. Sempri in u 1597 pubblicò l'opara Mysterium Cosmographicum, in a quali tantò una prima discrizzioni di l'ordini di l'Universu. In u 1599 Brahe li uffrì un postu com'è so assistenti, ch'eddu accittò l'annu dopu. In u 1601, dopu a morti di Brahe, ni divintò u succissori in l'incaricu di matematicu è astrunomu imperiali à Praga. In u 1604 ussirvò una supernova ch sempri oghji hè nota cù u nomu di Stedda di Kepleru. I basi par i so scuparti astrunomichi funi ghjittati in u 1609, quandu pubblicò Astrunumia nova, in a quali formulò i so primi dui leghji. À a morti di l'impiratori Rodolfo II (1612), u novu impiratori Mattia (frateddu di Rodolfo II) accunsintì à Kepleru di ricopra a carica di "matematicu tarrituriali" (Landschaftsmathematiker) à Linz (Austria), mantinendu puri a nomina di "matematicu imperiali" è dunqua l'obbligu di purtà dopu l'elaburazioni di i Tabulae Rudolphine. U 15 maghju 1618 scuprì a terza leghji chì prendi u so nomu, ch'eddu resi nota l'annu dopu in l'opara Harmonices mundi. In l'aostu 1620 a mamma di Kepleru fù accusata di strigunaria da a Ghjesgia prutistanti è rilasciata solu d'uttrovi 1621. U scentificu, in disgrazia è in puvartà, murì à 58 anni à Ratisbona è fù quì sipoltu. A so tomba si persi in u 1632 quandu i truppi di Gustavo Adolfo (impignati in l'invasioni di a Baviera duranti a guerra di i trent'anni) distrussini u cimiteriu; ferma parò a petra tumbali induva ancu oghji si pò leghja l'epitafiu da eddu stessu cumpostu: "Mensus eram coelos, nunc terrae metior umbras. Mens coelestis erat, corporis umbra iacet". (Misuravu i celi, avà fissu l'ombri di a terra. A menti era in a volta cilesta, avà u corpu ghjaci in l'oscurità).

Leghji di Kepleru[mudificà | edità a fonte]

Sistemu sulariu sicondu Kepleru in u Mysterium Cosmographicum (1596).

U scopu principali di u Mysterium cosmographicum ùn hè micca quiddu di difenda u sistemu cupernicanu, ma piuttostu quiddu di dimustrà chì par a criazioni di u mondu è a dispusizioni di i celi, Diu s'hè inspiratu da i cinqui solidi rigulari chì ani gosu una cusì grandi fama da Pitagora è Platonu dopu: u cubu, u tetraedru, u dudecaedru, l'icusaedru, l'uttaedru. Kepleru s'intarroga annantu à i causi di u numaru, di i diminsioni è di i moti di l'orbiti è susteni chì sta ricerca hè fundata annantu à a currispundenza trà i trè "corpi" immobili di l'Universu (Soli, Steddi fissi, spaziu intermediu) è Patri, Figliu è Spiritu Santu (a Santissima Trinità). I leghji di a struttura di u cosmu sò ricavati circuscrivendu è inscrivendu l'orbiti di i pianeti in i varii figuri solidi, à parta da a Terra chì hè l'unità di misura di tutti l'orbiti.

In seguitu Kepleru abbandunarà stu mudeddu. In l'Astrunumia nova Kepleru enoncia dui di i trè leghji chì portani u so nomu. A terza cumparisci in u Harmonices mundi libri quinque di u 1619. I trè leghji di Kepleru rapprisentani un mudeddu di discrizzioni di u muvimentu di i pianeti di u sistemu sulariu:

1) I pianeti parcorrini orbiti ellittichi di i quali u Soli accupa unu di i dui fochi.

2) Un raghju vettori spazza arii uguali in tempi uguali. (Koyrè, in u 1966, parcurrendu i calculi tortuosi di Kepleru cunclusi ch'è sta leghji era dirivata da una premissa errata, veni à dì chì a vilucità di a Terra era invirsamenti prupurziunali à a so distanza da u Soli, è da calculi errati. Inoltri stabilì ch'è sta leghji fù ricavata prima di a leghji di l'orbiti ellittichi. A leghji quantunqua hè asatta è hè una simplicia cunsiquenza di a cunsirvazioni di u mumentu angulari).

3) U rapportu trà u cubu di u semiacchisi maghjori di l'orbita è u quatratu di u periodu di rivuluzioni hè custanti.

Kepleru ereditò da Tycho Brahe una grandi quantità di i più pricisi dati mai racolti nantu à i pusizioni di i pianeti. U prublemu era di dà li un sensu. I muvimenti urbitali è l'altri pianeti sò visti da u puntu vantaghjosu di a Terra, chì urbiteghja à so volta intornu à u Soli. Quistu faci ch'è i pianeti parini mova si disignendu curvi strani. Kepleru volsi cuncintrà si annantu à l'orbita di Marti ancu s'è prima avaristi duvutu studià accuratamenti l'orbita di a Terra. Par fà quistu ebbi bisognu di una linia di basa da tupografu. Incù un colpu di geniu usò com'è linia di basa u Soli è una di i dui intersizioni di l'orbita di Marti incù u pianu di l'eclittica. Marti era particularamenti adattu à 'ssu scopu probbiu parchì a so orbita hà a massima inclinazioni incù 'ssu pianu quì. Usendu 'ssa basa poti calculà i pusizioni di a Terra è ricavà dopu l'intreia orbita di Marti. Fù inoltri capaci di diducia i so leghji annantu à i pianeti senza cunnoscia i distanzi asatti di i pianeti da u Soli, postu ch'è i so analisi giumetrichi richiidivani solu u rapportu trà i distanzi rispittivi da u Soli. Sicondu Kepleru, luci, calori, muvimentu, armunia di i moti sò a parfizzioni di u mondu è ani un analogu in i facultà di l'anima. I steddi fissi funziuneghjani com'è una "peddi" prutittiva chì tratteni u calori di u Soli. Quissa hè a causa di u motu di i pianeti, postu ch'è vugliendu annantu à sè stessu, trascina l'altri corpi. A putenza vegetativa di l'eteru currispondi à a nutrizioni di animali è pianti, à a facultà vitali currispondi u calori, à quidda animali u muvimentu, à a sensitiva a luci è à a raziunali l'armunia. Kepleru, à diffarenza di Tycho Brahe, appughjò u mudeddu eliucentricu di u sistemu sulariu è partendu da quissa par vint'anni pruvò à dà un sensu à i so dati. à a fini ghjunsi à furmulà i so trè leghji annantu à i muvimenti pianitarii ch'eddu enunciò in i tavuli rudulfini, cusì chjamati in onori di Rodolfu II d'Asburgu, Impiratori di u Sacru Rumanu Imperu. In 'ssi tavuli intrudussi ancu i lugaritmi neperiani par aghjivuliscia i calculi astrunomichi.

Carta mundiali in: "Tabulae Rudolphinae: quibus astronomicae...." di Ghjuvanni Kepleru.

Mentri i primi dui leghji funi enunciati in un classicu libru d'astrunumia, a terza, inveci, fù insirita in un testu chì s'accupava ancu di musica è d'astrulugia è chì era densu di temi pitagorichi. Kepleru, cunvintu ch'è Diu ùn era micca solu giomitru ma ancu un musicanti, sustensi l'idea ch'è a musica è u sistemu sulariu fussini manifistazioni di listessa armunia; guasi com'è s'è i pusizioni di i varii pianeti, similamenti à i tasti d'un pianuforti, divissini currisponda à i noti. Kepleru hè una figura imputanti cullucata trà Galilei è Newton. Furtamenti intarissatu à tematichi mistichi è mitafisichi di natura platonica è pitagorica, a so "mudernità" cunsisti in a ricerca di i variazioni quantitativi di i forzi chì agiscini in u spaziu è in u tempu è in u parziali abbandonu di u puntu di vista animisticu in favori di un miccanicisimu à u statu embriunali. A terza leghji parmetti di stabiliscia a vilucità di u corpu cilesta una volta stabilita l'orbita è viciversa. S'era scuparta una leghji chì ùn rigulava micca simpliciamenti i moti di i pianeti in i so orbiti probbii, ma si stabiliscia un rapportu trà a vilucità di i corpi chì si movini in orbiti diffarenti. Galilei si cungratulò incun eddu par avè accoltu u Cupirnicanisimu ma ùn si prununciò micca annantu à u restu, aghjunghjendu ch'è parechji di i so pinsamenti fussini "piuttostu à diminuzioni di a duttrina di u Copernicu ch'è à stabilimentu" (Galilei). Baconu, puri essendu moltu liatu à a tradizioni ermetica, l'ignurò è Cartesiu u ricunniscì com'è u so prima maestru d'ottica, ùn cunsidarendu micca u restu com'è degnu d'attinzioni. Solu dopu ch'è Newton si sirvì di i leghji di Kepleru, quisti funi accittati da a cumunità scentifica, ma micca prima di l'anni sissanta di u Seicentu.

Ricunniscimenti[mudificà | edità a fonte]

Epitome astronomiae copernicanae, 1618

A cumunità scentifica l'hà didicatu l'astiroidi 1134 Kepler, un crateru lunari di 31 km di diamitru, un crateru annantu à a pianeta Marti di 233 km di diamitru, una cresta di 15 km di lunghezza annantu à Fobos (unu di i dui satelliti di Marti) è Kepler-22 b, a pianeta più simili à a Terra scatulita insin'ad avà in l'Universu, chì urbiteghja intornu à Kepler-22, una stedda nannara giadda situata in a custiddazioni di u Cignu è u telescopiu spaziali Kepler di a NASA.

Da veda[mudificà | edità a fonte]

Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia taliana.