Cavaddu di Troia

À prupositu di Wikipedia

(LA)
« Timeo Danaos et dona ferentes »
(CO)
« Temu i Dànai, ancu quand'iddi offrini doni. »
(Publio Virghjiliu Marone, Eneidi (Libru II, 49); paroli d'ammunimentu di Laocoonte à i Troiani intenti à purtà u cavaddu drentu a cità.)
A prucissioni di u cavaddu di Troia in un dipintu di Tiepolo

U cavaddu di Troia (o Cavallu di Troia) hè una macchina da guerra chì, sicondu a lighjenda, fù imprudata da i grechi par assaltà a cità di Troia. 'Ssu termini hè intrutu in l'usu littarariu, ma ancu in u linguaghju cumunu, par indicà un stratagema incù u quali si pò pinitrà i difesi.

Storia[mudificà | edità a fonte]

U Vasu di Mykonos, incù una rapprisintazioni di u Cavaddu di Troia.

Dopu à deci anni d'inutuli assediu i Grechi, suvitendu un pianu cuncipitu da Ulissi, finsini di rinuncià à a cunquista di a cità è di vultà à i so probbii sedii, lascendu nantu à a spiaghja un enormu cavaddu di legnu, par calmà i dii è favurizà u viaghju di ritornu in patria. Drintu à u cavaddu erani parò nascosti i più valurosi guerrieri grechi, vidati da Ulissi. I Troiani, felici par u priculu scampatu, trascinàni u cavaddu à l'internu di i mura, nonustanti Laocoonte è a prufitessa Cassandra avissini cunsiddatu d'ùn fà lu micca. Di suttrattu cumparsi un grecu chjamatu Sinone, u quali cunvinsi u rè ch'è u cavaddu era segnu di paci, ed era in veru un rigalu. Di notti, mentri i troiani durmiani, i grechi iscitini da u cavaddu è apritini i porti di a cità à i so propri cumpagni. Quiddi, dopu à essa si nascosti incù i so navi daretu un'isuletta vicina di nomu Tenedo, erani sbarcati dinò nantu à a spiaghja di Troia. Pinitrati in a cità, i grechi colsini di suspresa i troiani, chì funi supraffatti faciuli. Troia fù data dopu à i fiari.

Stu racontu ùn hè micca narratu in l'"Iliadi" d'Omeru (chì si cunchjudi inveci incù u funirali di Ettore, uccisu da Achilli) ed hè solu incidintalamenti citatu in l'altru puema omericu, l' "Udissea". Hè inveci mintuvatu in u sicondu libru di l'"Eneidi" di Virghjiliu: Enea, principi è esiliatu troianu, u riferisci infatti à a righjina di Cartaghjina, Didone, chì l'uspitaia in una di i tappi di u viaghju chì u purtarà finalmenti à sbarcà annantu à i costi di u Laziu, ind'iddu divintarà u ceppu di a genealugia chì avaria fundatu Roma.

I storichi muderni ani fattu l'iputesa ch'è u cavaddu di Troia fussi in rialità un arghjetu d'assediu à forma di cavaddu, cunsidarendu ch'è a so discrizzioni saria dopu stata trasfurmata in u mitu à traversu resuconti urali tramandati da parsoni chì ùn aviani micca assistutu dirittamenti à l'avvinimentu. Pausania, un storicu grecu vicutu in u seculu II d.C. scrissi in u so libru Periegesi di a Grecia ch'è chiunqua ùn cunsidarighja micca u populu troianu incredibulamenti stupidu sà ch'è u cavaddu era una macchina d'assediu.[1]

Omini in u cavaddu[mudificà | edità a fonte]

Sicondu a Piccula Iliadi cuntinia 13 omini. Sicondu Apollodoru inveci ni cuntinia 50[2], par Tzetze 23, mentri in i Posthomerica (versi 641-650) Quintu Smirneo dà u nomu di trenta capi, è dici chì ci ni era ancu monda di più[3]. In a tradizioni ultiriori funi stabiliti à quaranta unu. Eccu l'elencu di i so noma:

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Libru I, capitulu XXIII, sizzioni 8
  2. Pseudo-Apollodoru, Epitome 5.14.
  3. Quintu Smirneo, Posthomerica, libru XII, versi 314-335.

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]