A Greva di e Giuvanotte

À prupositu di Wikipedia

A Greva di e Giuvanotte hè una puesia scritta da Ghjuvan' Petru Lucciardi (1862-1928). Hè stata publicata à tempu cù I Galli Rivali[1] in u 1909.

A Greva di e Giuvanotte[mudificà | edità a fonte]

L’altru ghjornu in piazza à u Corsu,
Durmia nantu una murella ;
Mentre vensi discitatu
Da una voce propiu bella.
Cusì dolce è armuniosa,
Ch’ùn ci n’era cum'è quella.
Alzai subitu lu capu,
Per fà megliu attenzione ;
È vidi una giuvanetta
Chì pusava à lu balcone ;
Cusgendu si un mandilellu,
È cantendu ste canzone.
« Si crede chì le zitelle
Passinu una dolce vita ;
È ch’elle marchjinu sempre
Sopra una strada fiurita,
Invece nun si pò crede
Quantu magra hè la partita.
« Or cumu s’ata da fà ne,
Chì li tempi sò cambiati.
L’omi ùn sò cume una volta
Pe le donne traspurtati,
Scusendu l’ispressione
Parenu... piùli bagnati.
« Sò sempre pè li caffè
À parlà di lu partitu ;
Quandu pensanu à u pernò
Li scrucculla lu so ficu.
È nisunu indi l’amore
Ne ghjè à : « carissimu amicu ».
« Maladì vogliu li tempi
Di lu seculu chì corre.
A donna hè menu apprezzata
Ch'è un bichjeru di licore.
È l'omi un pònu più crede
Chì per elli so pò more.
« Ci vurebbe à caccighjà li
Cum'è li vechji cignali ;
Perchè forse ùn n’anu più
Sentimenti naturali.
Maladettu sia l’assentu
Causa di tanti mali.
Nè mancu ci hè da pregà ne
Lu signore nè li santi ;
Ch'elli dianu à e zitelle,
Cume prima li so amanti.
Perchè ùn ci saria per noi,
Ch'è dulori, angoscie è pienti.
« Eccu cosa vi prupongu
Giuvanotte d’ogni età :
Mettimu ci tutte in greva
È lascemu li sfugà.
Di tanti porta-calzoni
Chì n’avemu più da fà ? »
Bassò l’ochji è vide allora
Ch'era in piazza, è stava a sente.
Si ne fughji in cammaretta,
Diciulendu : « Iscia, chì ghjente !
S’ellu vi scappa qualcosa
Subitu sò à lu currente. »
« Eppo, quessu sentu dì
Ch'hè abbunatu à le gazette.
Bastarebbe – la mio sorte ! –
Chì st'affare ùn c'essi à mette.
Ma s’ellu face ancu quessa,
Vi ghjuru, lu tazzu à fette ».
A piglii cumu li pare,
N’vogliu fà lu racuntatu,
È s'è vi pargu indiscretu,
Credu saraghju scusatu ;
Ch’a videte, e so minacce,
M’anu troppu pruvucatu.
Appena ch'e ghjunsi in casa,
Pigliai carta è calamaru ;
È ne scrissi à la minuta
Stu successu cusì raru.
È u mandai lu ghjornu stessu
À lu miò amicu più caru.
Questu poi senza timore
U canta per tutte le strette ;
È mi dice : « Sta tranquillu,
Faraghju le to vindette,
Ind'u casu chì quill'altra
Ti tazzassi propiu à fette ».

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. P. 19-22.

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Ghjuvan' Petru Lucciardi (1909) A Greva di e Giuvanotte, Bastia, Stamperia C. Piaggi

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]