Umbilicus rupestris

À prupositu di Wikipedia
A baiocca
Umbilicus rupestris
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Saxifragales
Famiglia Crassulaceae
Genaru Umbilicus
Nomu binuminali
Umbilicus rupestris
Augustin-Pyramus de Candolle, 1828

A baiocca (Umbilicus rupestris) hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Crassulaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

A baiocca hè una pianta succulenti appartinendu à a famiglia di i Crassulaceae. 'Ssa spezia hè carattarizata da i so fogli carnuti è attundati, disposti in rusetta. I casci sò d'un verdi vivu è misurani di regula trà 5 è 10 centimi di diamitru. A pianta prisenta ancu fiurareddi à forma di campana, di culori rusulinu o biancu, chì appariscini in cima à un picciolu fiurali.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

A baiocca hè urighjinaria d'Auropa uccidentali è di u bacinu mediterraniu. Omu u trova par u più in i righjoni custieri, i scuglieri è i penditi rucciosi. 'Ssa pianta hè bè adatta à l'ambienti aridi è pitricosi, ind'edda pò appiccà si à i pareti grazia à i so radichi pocu fondi. Si trova à spessu in i mura, in i pitricaghji.

A baiocca hè prisenti è cumuna in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

A baiocca hè una pianta vivaci chì si ripraduci par u più in via vegetativa. I casci di a rusetta poni staccà si faciuli è dà nascita à nuveddi pianti. 'Ssa spezia hè ancu capaci à pruducia i graneddi, chì sò spargugliati da u ventu. A ghjirminazioni di i graneddi hè prupiziata da cundizioni di tampiratura è d'umidità ottimi.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Umbilicus rupestris hè u nomu scentificu accittatu par 'ssa spezia. Hè statu discrittu pà a prima volta da Carl von Linné in 1753 in a so opara Species Plantarum. 'Ssa pianta hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : Cotyledon umbilicus-veneris, Cotyledon rupestris è Umbilicus umbilicatus.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

A baiocca hè una pianta rilativamenti cumuna in a so aria di ripartizioni naturali. Eppuri, certi pupulazioni poni essa minacciati par causa di a distruzzioni di u so ambienti da l'urbanisazioni è u sfruttamentu agriculu. Hè dunqua impurtanti di prisirvà i zoni rucciosi induva 'ssa pianta si trova cù u fini di garantiscia a so sopravvivenza à longu andà. I misuri di cunsirvazioni, tali a criazioni di riservi naturali è a sinsibilisazioni di u publicu à l'impurtanza di 'ssa spezia, sò nicissarii pà assicurà a so prutizzioni.

Etnulugia[mudificà | edità a fonte]

Ci conta Paulu Simonpoli chì a baiocca "Era aduprata per curà i lupini, i brisgioli. Si cacciava a pelle di a foglia è si mettia sta foglia nantu à un brisgiolu. Sbiutava a materia. A foglia sirvia dino per disinfittà e piaghe".[2]

Lessicu[mudificà | edità a fonte]

U lessicu è riccu è a baiocca t'hà mori altri noma in corsu, sicondu i loca: l'algaghjola, a grassula, u billicu, u soldu di muru, u soldu pitricaghjolu, a pitricaghjola, a riciocula.[3]

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.
  • Paulu Simonpoli, E piante salvatiche - Cunniscenze è usi, 1982, Parcu Naturale di Corsica

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).
  2. Simonpoli (1982, p. 27).
  3. Simonpoli (1982).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]