Tringa totanus

À prupositu di Wikipedia
Tringa totanus
Tringa totanus
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Charadriiformes
Famiglia Scolopacidae
Generu Tringa
Nome binuminale
Tringa totanus
Carl Linnaeus, 1758

Tringa totanus hè una spezia di acellu chì face parte di a famiglia di i Scolopacidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Tringa totanus hè una spezia di biccazzinu appartinendu à a famiglia di i scolopacidae. Hè cumunu in e zone umite d'Europa, d'Asia è d'Africa suprana. Hè un acellu di taglia media, misurendu à l'incirca 25 à 30 cm di longu è pisendu trà 120 è 200 g. Hà un piumaghju brunicciu incù una gola bianca, un bizzicu longu è fine è zampe di culore rossu rossu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Tringa totanus hè un acellu migratore chì passa l'inguernu in Africa subsahariana è in Asia Suttana. Si riproduce in e zone umite, tale i paduli, l'estuarii è i lavi. Priferisce e zone incù una vegetazione pocu densa, induv'ellu pò nutrisce si faciule.

Tringa totanus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Tringa totanus hè un acellu onnivoru chì si nutrisce d'insetti, di varmi, di crustacei è di molluschi. Si nutrisce marchjendu pianamente in acqua pocu prufonda è pizzichendu da u so bizzicu in a fanga o a rena. Custruisce u so nidu in pianu, in una zona erbosa o rinosa, in a vicinanza d'un puntu d'acqua. A femina dipone di regula quattru ovi, ch'ella cova mentre circa 25 ghjorni. I piulelli sò nidifughi è chettanu u nidu pocu dopu a sbucciata. Sò nutriti da i dui parenti è imparanu à cibà si soli in une poche di simane.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Tringa totanus hè una di e numerose spezie di u generu Tringa. U so nome scentificu hè Tringa totanus. Esistenu parechje sottuspezie di Tringa totanus, ma a sottuspezia a più sparta hè Tringa totanus totanus.

Un sinonimu di Tringa totanus hè: Tringa minuta (Linné, 1758).

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Tringa totanus hè una spezia pocu minacciata. Eppuru, hè sensibile à a distruzzione di u so ambiente, à a polluzione è à caccia. Hè prutettu da a Cunvinzione di Berna è a Direttiva annantu à l'acelli di l'Unione europea.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]