Trifolium ochroleucon

À prupositu di Wikipedia
Trifolium ochroleucon
Trifolium ochroleucon
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Fabales
Famiglia Fabaceae
Generu Trifolium
Nome binuminale
Trifolium ochroleucon
Carl Linnaeus, 1753

Trifolium ochroleucon hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Fabaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Trifolium ochroleucon hè una spezia di pianta erbacea appartinendu à a famiglia di e Fabaceae. Si caratterizeghja da piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 20 à 40 centimi. E so casce sò cumposte da trè fogliole ovale, d'un verde vivu, è sò alterne longu à u picciolu. I fiori di 'ssa pianta sò di culore biancu, incù petali appena giallastri, furmendu infiuriscenze in gaspe cumpatte.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Trifolium ochroleucon hè originariu d'Europa, induv'ellu hè largamente spartu. Omu u trova per u più in e pratuline, i pasciali è l'arici di fureste. 'Ssa spezia hè ancu prisente in certe rigione d'Asia occidentale.

Trifolium ochroleucon hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Trifolium ochroleucon hè una pianta vivace, ciò chì significheghja ch'è ella pò vive parechji anni. Fiurisce di regula da maghju à lugliu, attirendu numerosi insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle. I granelli di 'ssa pianta sò spergugliati da u ventu o da l'animali, prupiziendu cusì a so prupagazione.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Trifolium ochroleucon hè u nome scentificu accittatu di 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciutu sottu à i sinonimi seguenti : Trifolium ochroleucum è Trifolium ochroleucum subsp. ochroleucum.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Trifolium ochroleucon hè una spezia relativamente cumuna è ùn hè micca cunsiderata cum'è essendu in priculu d'estinzione. Eppuru, certe pupulazione ponu esse minacciate per causa di a distruzzione di u so ambiente naturale da l'urbanisazione è l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]