Trifolium incarnatum

À prupositu di Wikipedia
Trifolium incarnatum
Trifolium incarnatum
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Lycopodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Fabales
Famiglia Fabaceae
Genaru Trifolium
Nomu binuminali
Trifolium incarnatum
Carl Linnaeus, 1753

Trifolium incarnatum hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Fabaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Trifolium incarnatum hè una spezia di pianta arbacea appartinendu à a famiglia di i Fabaceae. 'Ssa pianta annuali si distingui da i so fiora di culori rossu vivu, chì li ani valsutu u so nomu cumunu. Prisenta piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. I so fogli sò cumposti da trè fuglioli uvali è dintati, d'un culori verdi scuru.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Trifolium incarnatum hè urighjinariu di u bacinu mediterraniu, ma s'hè spartu in numarosi righjoni di u mondu grazia à a so cultura com'è pianta furagera. Omu u trova oghji in numarosi paesi, in particulari in Auropa, in America subrana è in Australia. Priferi i terri beddi assiccati è i climi timparati.

Trifolium incarnatum hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Trifolium incarnatum hè una pianta annuali chì fiurisci di regula da maghju à lugliu. I so fiora sò ragruppati in infiuriscenzi glubulosi, furmendu testi densi. Ogni fiori hè cumposta da cinqui pitali di culori rossu rossu, chì attirani l'insetti inamacatori. Dopu à l'impullinazioni, a pianta pruduci vaini cuntinendu i graneddi. 'Ssi graneddi sò spargugliati da u ventu o da l'animali.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Trifolium incarnatum apparteni à u genaru Trifolium, chì ragruppa numarosi spezii di trifogliuli. U so nomu scentificu cumplettu hè Trifolium incarnatum. Hè ancu cunnisciutu sottu à i sinonimi siguenti : Trifolium incarnatum var. molinerii è Trifolium molinerii.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Trifolium incarnatum ùn hè micca cunsidaratu com'è una spezia minacciata. À l'incuntrariu, hè largamenti cultivatu com'è pianta furagera in numarosi righjoni di u mondu. Hè apprizzatu par a so capacità à fissà l'azotu atmusfericu in a terra, ciò chì ni faci un suvu naturali par i culturi siguenti. A so cultura cuntribuisci ancu à a prisirvazioni di a biudiversità furniscendu una fonti di cibu par numarosi insetti inamacatori.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]