Scolymus grandiflorus

À prupositu di Wikipedia
Scolymus grandiflorus
Scolymus grandiflorus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Asterales
Famiglia Asteraceae
Generu Scolymus
Nome binuminale
Scolymus grandiflorus
Carl Linnaeus, 1753

Scolymus grandiflorus hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Asteraceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Scolymus grandiflorus hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Si caratterizeghja da piccioli ritti pudendu aghjunghje un'altezza da 50 à 100 centimi. E so foglie sò alterne, prufundamente frastagliate è di culore verde scuru. I fiori di Scolymus grandiflorus sò grandi è gialli, ragruppati in capulini sulitarii in cima à e piccioli. I capulini sò circundati da brattee verde è spinose, ciò chì cunferisce à a pianta un'apparenza caratteristica.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Scolymus grandiflorus hè originariu di u bacinu mediterraniu, induv'ellu hè largamente spartu. Omu u trova per u più in e rigione custiere è e zone di culline, ma pò ancu esse prisente in e pratuline è i campi abbandunati. 'Ssa pianta hè ancu cultivata in certi paesi per e so pruprietà medicinale è culinarie.

Scolymus grandiflorus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Scolymus grandiflorus hè una pianta resistente chì s'adatta à sfarenti tipi di terre, da a rena à u calcariu. Priferisce i climi caldi è secchi, ma pò ancu sopravvive in cundizione più umite. A fiuritura hà locu per u più di veranu è d'istate, attirendu numerosi insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Scolymus grandiflorus hè u nome scentificu accittatu di 'ssa pianta, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altre nomi, tali Cardu di Spagna. 'Ssi sinonimi sò usati in differente rigione o da sfarenti botanisti per designà listessa spezia.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Benchì Scolymus grandiflorus ùn sia micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata, certe pupulazione ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induve 'ssa pianta cresce naturalmente è di promove a so cultura in u quatru di pratiche agricule durevule. Di più, a racolta eccessiva di Scolymus grandiflorus à fine medicinale o culinarie pò ancu mette in periculu certe pupulazione lucale, hè dunque necessariu di rigulamentà 'ss'attività per assicurà a cunsirvazione di a spezia.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]