Scolopax rusticola

À prupositu di Wikipedia
U biccazzu
Scolopax rusticolau
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Charadriiformes
Famiglia Scolopacidae
Generu Scolopax
Nome binuminale
Scolopax rusticola
Carl Linnaeus, 1758

U biccazzu (Scolopax rusticola) hè una spezia di acellu chì face parte di a famiglia di i Scolopacidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzu hè una spezia d'acellu di taglia media, appartinendu à a famiglia di i Scolopacidae. Hè spartu in e rigione timperate è subartiche d'Eurasia, dai l'Irlanda insin'à l'Oriente Stremu. Hè un acellu discretu è nutturnu, à spessu sculunnatu in i boschi umiti, i paduli è e pratuline.

U biccazzu prisenta un piumaghju crittic, chì li permette di si piattà si efficacemente in u so ambiente. U so spinu hè brunu russicciu, striatu di neru è di biancu, mentre ch'è u so corpu hè brunu chjaru. A so testa hè tonda è superata da un bizzicu longu è arcatu, caratteristicu. E so zampe sò robuste è appena palmate, adatte à a marchja in i mezi umiti.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzu occupa un vastu areale di ripartizione, chì si stende à traversu l'Europa, l'Asia è u Mediu Oriente. A so area di nidificazione copre parte assai di l'Europa cuntinentale, dapoi l'Irlanda insin'à Siberia occidentale, è ancu u nordu di a Scandinavia è a penisula iberica. Migra ver'di u sudu d'inguernu, occupendu e rigione timperate è subtrupicale d'Eurasia è d'Africa suprana.

U biccazzu hè prisente è cumunu in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U biccazzu hè un acellu sulitariu, chì ùn forma coppii ch'è mentre a staghjone di riproduzione. Nichja in pianu, in una depressione nascosta sottu à foglie morte o di a vegetazione densa. A femina dipone trà 3 è 4 ovi, ch'ella cova mentre circa 23 ghjorni. E ghjovani beccazzini sò nidifughi è chettanu u nidu pocu dopu a sbucciata. Sò cibati da i so parenti mentre circa 3 simane.

U biccazzu hè un acellu insettivoru, chì si nutrisce per u più di mignoculi, di larve d'insetti è di picculi molluschi. Cerca u so nutrimentu marchjendu pianu è bulichendu in terra incù u so longu bizzicu.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U biccazzu hè una spezia monotipica, vale à dì ch'ella ùn conta micca di sottuspezie ricunnusciute. U so nome scentificu, Scolopax rusticola, hè stata attribuitu da u naturalistu svedese Carl von Linné in u 1758.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzu hè una spezia cumuna è largamente sparta, è ùn hè micca cunsiderata cum'è minacciata à a scala mundiale. Eppuru, hè cunfruntata à parechje minacce, tale a perdita di u so ambiente, a digradazione di e zone umite è a caccia. In Europa, hè prutetta da a Direttiva acelli di l'Unione europea.

I sforzi di cunsirvazione sò in corsu per pruteghje è risturà l'ambienti di u biccazzu. A gistione di e zone umite, a limitazione di l'usu di i pesticidii è a sensibilisazione di u publicu sò elementi impurtanti di 'ssi sforzi.

Linguistica[mudificà | edità a fonte]

Etimolugia[mudificà | edità a fonte]

A parola biccazzu hè furmata da a parola biccu, incù u suffissu azzu. U biccu vena da u bassu latinu biccus, incù listessu significatu.

Variazione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzu hè ancu chjamatu a biccazza.

Sprissione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzu hè citatu in a sprissione cioncu com'è un biccazzu.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]