Pyrola minor

À prupositu di Wikipedia
Pyrola minor
Pyrola minor
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Ericales
Famiglia Ericaceae
Generu Pyrola
Nome binuminale
Pyrola minor
Carl Linnaeus, 1753

Pyrola minor hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Ericaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Pyrola minor hè una pianta erbacea vivace appartinendu à a famiglia di l'Ericaceae. Si distingue da e so foglie persistente, i so fiori bianchi è u so portu bassu è spartu. E casce, disposte in rusetta basale, sò ovale, dure è d'un verde scuru lampante. I fiori, ragruppati in gaspe terminale, sò chjuchi è dillicati, incù cinque petali bianchi è cinque sepali verdi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Pyrola minor hè originaria di e rigione timperate di l'emisferu nordu. Omu a trova per u più in Europa, in Asia è in America suprana. Priferisce e terre umite è acide, tali e turbiere, i paduli è e fureste di coniferi. 'Ssa pianta hè à spessu assuciata à ambienti furestieri adumbrati.

Pyrola minor hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Pyrola minor hè una pianta vivace chì si riproduce per u più in via vegetativa, grazia à i so rizomi suttarranii. Pò ancu prupagà si per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu. A fiuritura hà locu di regula di veranu o d'istate, è i fiori sò inamacati da l'insetti, in particulare l'ape è e farfalle. I frutti sò piccule capsule cuntinendu numerosi granelli minusculi.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Pyrola minor appartene à u generu Pyrola, chì ragruppa parechje spezie di piante erbacee vivace. Hè qualchì volta chjamata Pyrola media o Pyrola rotundifolia in a litteratura scentifica. 'Ssi nomi sò sinonimi di Pyrola minor è facenu riferimentu à classifiche anteriore di a pianta.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Pyrola minor hè cunsiderata cum'è una spezia relativamente cumuna è ùn hè micca attualmente minacciata. Eppuru, certe pupulazione ponu esse affittate da a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione, à u sfruttamentu furestieru o à a cunvirsione di e terre agricule. Hè dunque impurtante di prisirvà l'ecusistemi induve 'ssa pianta si trova, cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]