Phalaris canariensis

À prupositu di Wikipedia
Phalaris canariensis
Phalaris canariensis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Poales
Famiglia Poaceae
Genaru Phalaris
Nomu binuminali
Phalaris canariensis
Antoine Gouan, 1762

Phalaris canariensis hè una pianta chì faci parti di a famiglia di i Poaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Phalaris canariensis hè una pianta arbacea annuali appartinendu à a famiglia di i Poaceae. Misura trà 30 è 100 cm d'altura è pussedi fogli liniari da 10 à 20 cm di lunghezza. I spighi di fiora sò cumpatti è misurani trà 5 è 15 cm di lunghezza. I graneddi sò chjuchi è di culori brunu.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Phalaris canariensis hè urighjinaria di u bacinu mediterraniu è di l'Africa subrana. Hè oghji prisenti in numarosi righjoni di u mondu, in particulari in America subrana, in Australia è in Nova Zilanda. Cresci in i zoni aridi è mezi aridi, annantu à i terri povari è rinosi.

Phalaris canariensis hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Phalaris canariensis hè una pianta annuali chì si riproduci par via di graneddi. Priferi i terri beddi assiccati è pò tullarà cundizioni di sicchina mudarata. Fiurisci da maghju à lugliu è produci graneddi chì sò spargugliati da u ventu. 'Ssa pianta hè adattata à climi caldi è secchi, ciò chì li parmetti di sopravviva in ambienti aridi.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Phalaris canariensis hè stata discritta par a prima volta da u butanistu svidesu Carl von Linné in u 1753. Apparteni à u genaru Phalaris, chì ragruppa una trintina di spezii di pianti arbacei.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Phalaris canariensis hè una pianta cultivata pà i so graneddi, chì sò apradati com'è alimentu pà l'aceddi mansi. Hè ancu apradata in medicina tradiziunali par i so prubità diuretichi è antinfiammatorii. Bench'è largamenti sparta, 'ssa pianta pò essa cunsidarata com'è una spezia invadenti in certi righjoni di u mondu. Pò difatti fà cuncurrenza à i spezii indigeni è mudificà l'ecusistemi lucali. Hè dunqua impurtanti di surviglià a so prupagazioni è di limità a so intruduzioni in i zoni induva edda ùn hè micca prisenti naturalamenti.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]