Pelecanus onocrotalus

À prupositu di Wikipedia
U pelicanu biancu
Pelecanus onocrotalus
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordini Pelecaniformes
Famiglia Pelecanidae
Genaru Pelecanus
Nomu binuminali
Pelecanus onocrotalus
Carl Linnaeus, 1758

U pelicanu biancu (Pelecanus onocrotalus) hè una spezia di aceddu chì faci parti di a famiglia di i Pelecanidae.

U pelicanu biancu hè una spezia d'aceddu appartinendu à a famiglia di i Pelecanidae. Stu aceddu hè rimarchevuli par via di a so grandi taglia, u so longu bizzicu dutatu d'una stacca stinzevuli è u so piumaghju par u più biancu, incù sfumaturi rusulini mentri a staghjoni di ripruduzioni. L'adulti poni aghjunghja una largura andendu insin'à 3 metri, ciò chì ni faci unu di i più grandi aceddi bulanti.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

U pelicanu biancu hè carattarizatu da un piumaghju par u più biancu, incù piumi di bulu neri visibuli solu in bulu. U so bizzicu longu è ribustu, tarminatu da un uncinu, hè adattu à u so modu di pesca. A stacca sottu à u bizzicu, una carattaristica distintiva di i pelicani, hè apradata par chjappà è filtrà l'acqua à u mumentu di a cattura di pesci. L'ochja sò di regula d'un giaddu vivu è i zampi sò corti ma putenti, incù i peda palmati par un nutu efficaci.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

U pelicanu biancu si scontra par u più in i righjoni d'Auropa di l'Estu, in Asia è in Africa. U so ambienti si stendi da i zoni umiti interni à l'estuarii è à i zoni custieri. In Auropa, hè soprattuttu prisenti in u delta di u Danubiu è in certi righjoni di Grecia. D'invernu, i pupulazioni migratrici si cullocani versu l'Africa, circhendu acqui più caldi è più ricchi di nutrimentu.

Pelecanus onocrotalus hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Stu aceddu hè par u più piscivoru, cibendu si di pesci ch'eddu cattura in cuupirazioni incù altri membri di u so gruppu. I pelicani bianchi pescani furmendu un chjerchju è rimittendu i pesci versu acqui pocu fondi prima di catturà li incù a so stacca sottu à u bizzicu. A ripruduzioni hà locu in culonii, à spessu sopra à isuli scantati in i lavi o i paduli. U nidu hè di regula una simplicia diprissioni in pianu, incù a vegetazioni. A femina faci di regula da dui à quattru ova, è i dui parenti covani tremindù.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Pelecanus onocrotalus apparteni à u genaru Pelecanus, chì ragruppa parechji spezii di pelicani. Hè statu discrittu pà a prima volta da Carl Linnaeus in u 1758. Esistini dibattimenti annantu à a sottuspezia o a varietà di Pelicanu biancu, ma di regula, Pelecanus onocrotalus hè cunsidaratu com'è una spezia unica senza sottuspezii ricunnisciuti. Sinonimi menu currintamenti usati pà 'ssa spezia inchjudini Pelecanus roseus, in rifirimentu à a tinta rusulata ch'eddu piglia u so piumaghju mentri a staghjoni di ripruduzioni.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

U statutu di cunsirvazioni di u Pelicanu biancu varieghja siont'è i righjoni. Glubalamenti, a spezia hè cunsidarata com'è essendu di priaccupazioni minori da l'Unioni Internaziunali pà a Cunsirvazioni di a Natura (UICN), bench'è certi pupulazioni lucali possini essa minacciati. I principali minacci inchjudini a perdita d'ambienti divuta à l'assiccamentu di i zoni umiti, a polluzioni, i pirturbazioni umani è a calata di i pesci. I sforzi di cunsirvazioni sò in corsu, in particulari a prutizzioni di i siti di nidificazioni è a rigulazioni di a prascula in l'ambienti impurtanti.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • Jean-Claude Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]