Oxalis acetosella

À prupositu di Wikipedia
Oxalis acetosella
Oxalis acetosella
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Oxalidales
Famiglia Oxalidaceae
Genaru Oxalis
Nomu binuminali
Oxalis acetosella
Carl Linnaeus, 1753

Oxalis acetosella hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Oxalidaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

L'Oxalis acetosella hè una piccula pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di l'Oxalidaceae. Si distingui da i so casci trifugliati à forma di cori, d'un verdi vivu, chì si ripiegani di notti o quandu u tempu hè piuvosu. I fiora di l'Oxalis acetosella sò bianchi o rusulati, incù cinqui pitali à forma di stedda, è appariscini di branu.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè largamenti sparta in Auropa, in Asia Subrana è in America subrana. Omu a trova par u più in i furesti umiti, i pratulini è i zoni adumbrati. L'Oxalis acetosella hè particularamenti abundanti in i righjoni timparati di l'emisferu nordu.

Oxalis acetosella hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

L'Oxalis acetosella hè una pianta vivaci chì si prupaga par u più da i so rizomi suttarranii. Pò ancu ripraducia si par via di graneddi, chì sò spargugliati da u ventu o l'animali. 'Ssa pianta hà una crescita lenta è prifirisci i terri ricchi di materia urganica. Hè adattata à i climi freschi è umiti.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Oxalis acetosella hè statu discrittu pà a prima volta da Carl von Linné in 1753 in a so opara Species Plantarum. Esistini uni pochi di sinonimi pà 'ssa spezia, tali Oxalis montana è Oxalis nemorosa.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

L'Oxalis acetosella hè una pianta cumuna è largamenti sparta, è ùn hè micca cunsidarata com'è essendu in priculu. Eppuri, a distruzzioni di u so ambienti naturali, in particulari da a disfuristazioni, pò avè un impattu negativu annantu à a so pupulazioni. Hè dunqua impurtanti di prisirvà i furesti è i zoni adumbrati induva 'ssa pianta si sviluppa cù u fini di garantiscia a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]