Orobanche minor

À prupositu di Wikipedia
Orobanche minor
Orobanche minor
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Lamiales
Famiglia Orobanchaceae
Genaru Orobanche
Nomu binuminali
Orobanche minor
James Edward Smith, 1797

Orobanche minor hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Orobanchaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Orobanche minor hè una pianta arbacea parassita appartinendu à a famiglia di l'Orobanchaceae. Si distingui da u so picciolu rittu, senza clurufilla, chì pò aghjunghja un'altezza da 10 à 30 centimi. I casci sò ridutti à picculi scagli, mentri chì i fiora sò ragruppati in gaspi densi è culuriti, andendu da u biancu à u rusulinu pallidu.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

'Ssa spezia hè urighjinaria d'Auropa, ind'edda hè largamenti sparta. Omu a trova par u più in i pratulini, i campi cultivati, i giardini è l'arici di furesti. Hè ancu prisenti in certi righjoni d'Asia uccidentali.

Orobanche minor hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Orobanche minor hè una pianta parassita ubligatoria, ciò chì significheghja ch'edda dipendi à l'intuttu di i radichi d'altri pianti pà nutriscia si. Si fissa annantu à i radichi di diversi spezii ospiti, tali i liguminosi, i graminacei è i pianti cultivati, apradendu suchjatoghji spiciali chì sò com'è cuscinetti. 'Ssi suchjatoghji pinetrani in i tissuti di l'ospiti è parmettini à Orobanche minor di ricaccià i nutrimenti nicissarii à a so sopravvivenza.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Orobanche minor hè stata discritta pà a prima volta da u butanistu svidesu Carl von Linné in u 1753. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : Orobanche minor var. minor, Orobanche minor var. humilis è Orobanche minor var. maritima.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è l'Orobanche minor ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, pò caghjunà danni à i culturi agriculi parassitendu i pianti cultivati. Par via di cunsiquenza, i misuri di cuntrollu sò à spessu missi in campu par limità a so prupagazioni. 'Ssi misuri cumprendini l'usu di tecnichi agrunomichi tali a rutazioni di i culturi, l'usu di varietà risistenti è l'eliminazioni di i pianti infittati.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]