Montifringilla nivalis

À prupositu di Wikipedia
A nivaghjola
Montifringilla nivalis
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Passeriformes
Famiglia Passeridae
Generu Montifringilla
Nome binuminale
Montifringilla nivalis
Carl Linnaeus, 1766

A nivaghjola (Montifringilla nivalis) hè una spezia di acellu chì face parte di a famiglia di i Passeridae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

A nivaghjola hè un acellu di a famiglia di i Fringillidae. Si distingue da a so taglia media, misurendu circa 16 centimi di lunghezza. U so piumaghju hè per u più grisgibrunicciu, incù tacche bianche annantu à l'ale è una coda nera. I masci è e femine prisentanu caratteristiche simile, benchì i masci aghjinu qualchì volta una culurazione più viva.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

A nivaghjola hè una spezia endemica di e rigione muntose d'Europa è d'Asia cintrale. Omu a trova per u più in l'Alpe, i Pirenei, i Carpazi, l'Himalaya è e muntagne di Siberia. Priferisce l'ambienti rucciosi è e zone alpine, induv'ella pò cibà si di granelli, d'insetti è di picculi invertebrati.

A nivaghjola hè prisente in Corsica, ma di manera occasiunale.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

A nivaghjola hè un acellu migratore, culluchendu si versu altitudine più alte mentre l'istate è falendu versu altitudine più basse mentre l'inguernu. Forma à spessu picculi bandi à u mumentu di i so spustamenti. U so rigimu alimintare hè per u più cumpostu da granelli, ch'ella trova in e piante alpine, ma cumpletta dinù a so alimentazione incù insetti è picculi invertebrati.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

A nivaghjola appartene à a famiglia di i Fringillidae è hè classificata in u generu Montifringilla. Hè stata discritta per a prima volta da u naturalistu svedese Carl Linnaeus in u 1758. Esistenu uni pochi di sinonimi per 'ssa spezia, in particulare Fringilla nivalis è Pyrrhula nivalis.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

A nivaghjola hè cunsiderata cum'è una spezia di preoccupazione minore sient'è l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN). Bench'ella possi esse affittata da a perdita d'ambiente duvuta à u cambiamentu climaticu è à l'urbanisazione criscente, a so pupulazione pare stabile in a maiò parte di a so area di ripartizione. E misure di cunsirvazione, tale a prutezzione di l'ambienti alpini è a sensibilisazione di u publicu à l'impurtanza di 'ssa spezia, sò essenziale in certi lochi per assicurà a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]