Merops persicus

À prupositu di Wikipedia
U vispaghju di Persia
Merops persicus
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Coraciiformes
Famiglia Meropidae
Generu Merops
Nome binuminale
Merops persicus
Peter Simon Pallas, 1773

U vispaghju di Persia (Merops persicus) hè una spezia di acellu chì face parte di a famiglia di i Meropidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U vispaghju di Persia hè una spezia d'acellu appartinendu à a famiglia di i Meropidae. Stu acellu prisenta un piumaghju coluritu è distintivu, incù una testa verde, un spinu brunu è un senu rossu vivu. Pussede dinù un bizzicu longu è fine, adattu per chjappà l'insetti in bulu.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U vispaghju di Persia hè per u più prisente in e rigione aride è meze aride d'Asia occidentale. Omu u trova in particulare in Iranu, in Iraccu, in Afganistanu è in certi parte|partite di l'India è Pacchistanu. Priferisce l'ambienti aperti tali e piane, e pratuline è e zone agricule.

U vispaghju persicu hè prisente in Corsica, ma assai raramente.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U vispaghju persicu hè un acellu migratore, culluchendu si sopra à longhe distanze per truvà zone prupizie à a riproduzione è à l'alimentazione. Si ciba per u più d'insetti, tali l'ape, e vespe è e grillachje, ch'ellu chjappa in bulu grazia à a so grande agilità. Hè dinù cunnisciutu per u so cumpurtamentu d'accumulamentu di cibu, chì ficca l'insetti in a terra per cunsumà li più tardi.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U vispaghju di Persia appartene à a famiglia di i Meropidae, chì ragruppa i vispaghji di u mondu sanu. U so nome scentificu hè Merops persicus. Esistenu dinù sinonimi per 'ssa spezia, tali Merops apiaster persicus è Merops persicus persicus.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U vispaghju di Persia hè attualmente classificatu cum'è una spezia di preoccupazione minore da l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN). Bench'ellu possi esse affittatu da a perdita d'ambiente duvuta à l'agricultura intensiva è à l'urbanisazione, a so pupulazione pare stabile in a maiò parte di a so area di ripartizione. Eppuru, sforzi di cunsirvazione sò necessarie per prisirvà l'ambienti apprupriati è assicurà a sopravvivenza à longu andà di 'ssa spezia affascinante.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]