Melilotus neapolitanus

À prupositu di Wikipedia
Melilotus neapolitanus
Melilotus neapolitanus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Fabales
Famiglia Fabaceae
Generu Melilotus
Nome binuminale
Melilotus neapolitanus
Giovanni Gussone, 1828

Melilotus neapolitanus hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Fabaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Melilotus neapolitanus hè una pianta erbacea annuale appartinendu à a famiglia di e Fabaceae. Si distingue da i so piccioli ritti, pudendu aghjunghje un'altezza da 30 à 100 centimi. E so foglie sò cumposte da trè fogliole dentate è di culore verde chjaru. I fiori, di piccula taglia, sò ragruppati in gaspe dense di culore giallu vivu. I frutti sò guaine lungarine cuntinendu parechji granelli.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Originariu di a rigione mediterrania, Melilotus neapolitanus s'hè spartu in numerose rigione di u mondu. Omu u trova per u più in Europa, in Asia occidentale è in Africa suprana. 'Ssa pianta hà ancu statu introdutta in America suprana, in Australia è in Nova Zelanda, induv'si hè naturalizata incù successu.

Melilotus neapolitanus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Melilotus neapolitanus hè una pianta annuale chì si riproduce par via di granelli. Priferisce e terre belle assiccate è ricche di nutrimenti. 'Ssa spezia hè adattata à cundizione di sicchina è pò sopravvive in ambienti aridi. Fiurisce di regula da maghju à sittembre, attirendu l'insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Melilotus neapolitanus hè u nome scentificu accittatu per 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciutu sottu à i sinonimi seguenti : Melilotus italicus, Melilotus suaveolens è Melilotus officinalis subsp. neapolitanus. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà 'ssa pianta, ma sò avà cunsiderati cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Melilotus neapolitanus hè cunsideratu cum'è una spezia invadente in numerose rigione induv'ella hè stata introdutta. A so crescita rapida è a so capacità à culunizà di vaste zone ponu caghjunà a supprissione d'altre spezie indigene. In certi paesi, misure di cuntrollu sò state messe in piazza per limità a so prupagazione. Eppuru, in a so area di ripartizione d'origine, 'ssa pianta hè cunsiderata cum'è una risorsa priziosa per l'apicultura, chì furnisce una fonte di nettare abundante per l'ape.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]