Medicago lupulina

À prupositu di Wikipedia
Medicago lupulina
Medicago lupulina
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Fabales
Famiglia Fabaceae
Genaru Medicago
Nomu binuminali
Medicago lupulina
Carl Linnaeus, 1753

Medicago lupulina hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Fabaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Medicago lupulina hè una pianta arbacea annuali appartinendu à a famiglia di i Fabaceae. Si caratterizeghja da i piccioli ritti, aghjunghjendu di regula un'altezza da 20 à 60 centimi. I so casci sò cumposti da trè fuglioli uvali è dintati, d'un culori verdi scuru. I fiora, di culori giaddu vivu, sò ragruppati in gaspi cumpatti. I frutti sò vaini curvati, cuntinendu parechji graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Medicago lupulina hè urighjinaria d'Auropa è d'Asia uccidentali, ma si hè sparta in numarosi righjoni di u mondu grazia à a so intruduzioni da l'omu. Omu a trova oghji in i pratulini, i pasciali, i bordi di stradonu è i tarreni abbandunati. Hè particularamenti abundanti in i righjoni timparati.

Medicago lupulina hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Medicago lupulina hè una pianta annuali chì si ripraduci par via di graneddi. Fiurisci da maghju à sittembri, attirendu l'insetti inamacatori tali l'abbi è i sbarabattuli. I graneddi sò spargugliati da u ventu è l'animali, ciò chì cuntribuisci à a so larga ripartizioni giugrafica. 'Ssa pianta hà a particularità di fissà l'azotu atmusfericu grazia à una simbiosi incù battirii prisenti in i so radichi, ciò chì ni faci una spezia benefica par a terra.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Medicago lupulina hè ancu cunnisciuta sottu à altri noma scentifichi, tali Medicago lupulina var. lupulina è Medicago lupulina var. microcarpa. Hè stata discritta par a prima volta da u butanistu svidesu Carl Linnaeus in u 1753.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Medicago lupulina ùn hè micca cunsidarata com'è una spezia minacciata. À l'incuntrariu, hè à spessu cunsidarata com'è una gattiva arba in i culturi agriculi, par via di a so capacità à prupagà si prestu è à fà cuncurrenza à altri pianti cultivati. Eppuri, ghjoca un rollu impurtanti in l'ecusistemi naturali, furniscendu u cibu è un ambienti à numarosi insetti è altri animali. A so prisenza cuntribuisci ancu à a firtilità di i terri grazia à a so capacità à fissà l'azotu atmusfericu.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]