Hippocrepis ciliata

À prupositu di Wikipedia
Hippocrepis ciliata
Hippocrepis ciliata
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Fabales
Famiglia Fabaceae
Genaru Hippocrepis
Nomu binuminali
Hippocrepis ciliata
Carl Linnaeus, 1753

Hippocrepis ciliata hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Fabaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Hippocrepis ciliata hè una pianta arbacea vivaci appartinendu à a famiglia di i Fabaceae. Si caratterizeghja da i piccioli ritti aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi. I so fogli sò cumposti è alterni, incù fuglioli liniari. I fiora di 'ssa spezia sò giaddi è ragruppati in gaspi terminali. I frutti sò vaini liniari, appena incurvati, cuntinendu i graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Hippocrepis ciliata hè urighjinaria di u righjonu mediterraniu, ind'edda hè largamenti sparta. Omu a trova in particulari in iSpagna, in Francia, in Italia, in Grecia è in Turchia. Cresci par u più in i pratulini, i prata secchi è i zoni pitricosi.

Hippocrepis ciliata hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta arbacea hè adattata à i climi mediterranii, ind'edda pò suppurtà i periudi di sicchina. Fiurisci di regula da maghju à lugliu, attirendu l'insetti inamacatori tali l'abbi è i sbarabattuli. I graneddi sò spargugliati da u ventu o da l'animali.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Hippocrepis ciliata hè u nomu scentificu accittatu di 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi siguenti : Hippocrepis comosa, Hippocrepis comosa var. ciliata è Hippocrepis comosa subsp. ciliata.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Hippocrepis ciliata ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia minacciata, certi pupulazioni poni essa affittati da a distruzzioni di u so ambienti naturali divuta à l'urbanisazioni è à l'agricultura intinsiva. Hè dunqua impurtanti di prisirvà i zoni induva 'ssa pianta cresci cù u fini di garantiscia a so sopravvivenza à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]