Genista germanica

À prupositu di Wikipedia
Genista germanica
Genista germanica
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Fabales
Famiglia Fabaceae
Genaru Genista
Nomu binuminali
Genista germanica
Carl Linnaeus, 1753

Genista germanica hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Fabaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Genista germanica hè una spezia di pianta à fiora appartinendu à a famiglia di i Fabaceae. Si caratterizeghja da i so piccioli ritti è i so casci verdi stretti. I fiora di 'ssa pianta sò di culori giaddu vivu è si ragruppani in gaspi densi. I frutti sò vaini lungarini cuntinendu i graneddi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Genista germanica hè urighjinaria d'Auropa cintrali è uccidentali. Omu a trova par u più in i pratulini, i landi è l'arici di furesti. 'Ssa pianta prifirisci i terri beddi assiccati è assuliati.

Genista germanica hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Genista germanica hè una pianta vivaci chì fiurisci di regula da maghju à lugliu. Si ripraduci par u più par via di graneddi, chì sò spargugliati da u ventu o l'animali. 'Ssa spezia hà a capacità di fissà l'azotu atmusfericu grazia à una simbiosi incù i battirii prisenti in i so radichi.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Genista germanica hè ancu cunnisciuta sottu u nomu di ghjinestra tedesca. Hè stata discritta pà a prima volta da u butanistu svidesu Carl Linnaeus in u 1753. Sinonimi di 'ssa spezia inchjudini Genista anglica è Genista tinctoria.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

A Genista germanica hè cunsidarata com'è una spezia di cuncernu par causa di a perdita di u so ambienti naturali. I pratichi agriculi intinsivi, l'urbanisazioni è u cambiamentu climaticu sò altrettantu di minacci pà a so sopravvivenza. I misuri di cunsirvazioni, tali a prutizzioni di i zoni naturali è a sinsibilisazioni di u publicu, sò nicissarii par prisirvà 'ssa pianta è mantena a so biudiversità.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]