Euphorbia peplus

À prupositu di Wikipedia
Euphorbia peplus
Euphorbia peplus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Malpighiales
Famiglia Euphorbiaceae
Generu Euphorbia
Nome binuminale
Euphorbia peplus
Carl Linnaeus, 1753

Euphorbia peplus hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di l'Euphorbiaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia peplus hè una pianta erbacea annuale appartinendu à a famiglia di l'Euphorbiaceae. Misura di regula trà 10 è 40 centimi d'altezza. I so piccioli sò fini, ramificati è di culore verde. E casce sò alterne, simplice, di forma ovale è pussedenu margine dentate. I fiori sò chjuchi, di culore verde è ragruppati in infiuriscenze à forma di cuccule. I frutti sò capsule trilobate cuntinendu i granelli.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia peplus hè originaria d'Europa, ma si hè largamente sparta in altre rigione di u mondu, in particulare in America suprana, in Australia è in Nova Zelanda. Cresce per u più in e zone timperate è subtrupicale, in ambienti varii tali e pratuline, i giardini, i bordi di stradoni è e terreni abbandunati.

Euphorbia peplus hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia peplus hè una pianta annuale chì si riproduce per via di granelli. Fiurisce da maghju à sittembre, pruducendu fiurarelli verde chì sò impullinati da l'insetti. I granelli sò spergugliati da u ventu è ponu firmà campii in a terra mentre parechji anni. 'Ssa pianta hà a particularità di produce un lattice biancu lattosu chì pò esse irritante per a pelle è l'ochji.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia peplus hè u nome scentificu accittatu di 'ssa pianta, ma hè ancu cunnisciuta sottu à parechji sinonimi, tali: Anisophyllum peplis (L.) Haw., Chamaesyce maritima Gray, o Chamaesyce peplis (L.) Prokh.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Euphorbia peplus hè cunsiderata cum'è una spezia invadente in certe rigione induv'ella hè stata introdutta. Pò culunizà prestu l'ambienti naturali è cancellà a vegetazione indigena. Eppuru, hè ancu imprudata in certi paesi cum'è pianta medicinale per e so pruprietà antivirale è antinfiammatorie. Hè dunque impurtante di truvà un equilibriu trà a so gistione in tantu chì spezia invadente è u so usu putenziale in u campu medicale.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]