Erica terminalis

À prupositu di Wikipedia
Erica terminalis
Erica terminalis
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Ericales
Famiglia Ericaceae
Genaru Erica
Nomu binuminali
Erica terminalis
Carl Linnaeus, 1753

Erica terminalis hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Ericaceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Erica terminalis hè una spezia di pianta à fiora appartinendu à a famiglia di l'Ericaceae. 'Ssa spezia hè carattarizata da i so fiurareddi rusulini o bianchi, ragruppati in gaspi terminali. I casci sò stretti, liniari è parsistenti, uffrendu un'apparenza verdi scuru tuttu l'annu. I piccioli sò lignosi è ramificati, aghjunghjendu di regula un'altezza da 30 à 60 centimi.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Erica terminalis hè urighjinaria di i righjoni mediterranii, in particulari da u sudu di l'Auropa è di l'Africa subrana. Omu a trova par u più in i zoni custieri, i landi è i cuddini, ind'edda pruspera in i terri beddi assiccati è aciti. 'Ssa spezia hè ancu cultivata in numarosi giardini è parchi par via di a so biddezza urnamintali.

Erica terminalis hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Erica terminalis hè una pianta vivaci chì fiurisci par u più di branu è d'istati. I fiora sò inamacati da l'insetti, tali l'abbi è i sbarabattuli, chì sò attratti da u so nettaru. I graneddi sò dopu spargugliati da u ventu o l'animali. 'Ssa spezia hè bè adatta à i cundizioni mediterranii, incù una tullaranza alta à a sicchina è una capacità à risista di l'incendii.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Erica terminalis apparteni à u genaru Erica, chì cumprendi numarosi altri spezii d'Ericaceae.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Bench'è Erica terminalis ùn sii micca cunsidarata com'è una spezia in priculu, certi pupulazioni poni essa minacciati par via di a distruzzioni di u so ambienti naturali. L'incendii, l'urbanisazioni è l'agricultura intinsiva sò altrettantu di fattori chì poni affittà nigativamenti 'ssa pianta. Misuri di cunsirvazioni, tali a prutizzioni di i zoni naturali è a sinsibilisazioni di u publicu à l'impurtanza di prisirvà a biudiversità, sò escinziali pà assicurà a sopravvivenza di 'ssa spezia à longu andà.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]