Cynara cardunculus

À prupositu di Wikipedia
Cynara cardunculus
Cynara cardunculus
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisioni Tracheophyta
Sottudivisioni Spermatophytes
Ordini Asterales
Famiglia Asteraceae
Genaru Cynara
Nomu binuminali
Cynara cardunculus
Carl Linnaeus, 1753, 1800

Cynara cardunculus hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di l'Asteraceae.

Discrizzioni[mudificà | edità a fonte]

Cynara cardunculus hè una pianta vivaci appartinendu à a famiglia di l'Asteraceae. Hè carattarizata da i so grandi fogli verdi è i so fiora viulini o purpurei ragruppati in capulini. 'Ssa pianta pò aghjunghja un'altezza da 1 à 2 metri. I so fogli sò prufundamenti frastagliati è poni misurà sinu à 50 centimi di longu. I fiora sò circundati da brattei zimbrunuti chì i pruteghjini.

Ripartizioni[mudificà | edità a fonte]

Cynara cardunculus hè urighjinaria di u bacinu mediterraniu, ma hè avali largamenti sparta in numarosi righjoni di u mondu. Omu a trova in particulari in Auropa, in Africa subrana, in Asia uccidentali è in America subrana. Cresci di regula in zoni assuliati è beddi assiccati, tali i pratulini, i cuddini è i bordi di stradonu.

Cynara cardunculus hè prisenti in Corsica.[1]

Biulugia[mudificà | edità a fonte]

Cynara cardunculus hè una pianta rustica chì pò adattà si à diffarenti tipi di terri, rinosi o calcarii. Hè capaci à risista à cundizioni di sicchina è di calura intensa. 'Ssa pianta si ripraduci par u più in via vegetativa, grazia à i so rizomi chì li parmettini di furmà novi buttaturi. Pò ancu ripraducia si da i graneddi, chì sò spargugliati da u ventu.

Tassunumia[mudificà | edità a fonte]

Cynara cardunculus hè u nomu scentificu accittatu pà 'ssa spezia. Hè ancu cunnisciuta sottu à altri noma, tali Cynara scolymus var. cardunculus è Cynara humilis. 'Ssi noma sò cunsidarati com'è sinonimi di Cynara cardunculus.

Cunsirvazioni[mudificà | edità a fonte]

Cynara cardunculus hè una pianta chì ùn hè micca cunsidarata com'è minacciata. Hè largamenti cultivata pà i so casci manghjarecci, chì sò apradati in cucina mediterrania. Di più, 'ssa pianta prisenta un intaressu eculogicu inquant'è fonti di nutrimentu pà certi insetti inamacatori, tali i sbarabattuli è l'abbi. Eppuri, hè impurtanti di vighjà à una gistioni durevuli di 'ssa pianta cù u fini di prisirvà a so diversità genetica è u so ambienti naturali.

Rifarimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]