Cunchiglia di San Ghjacumu

À prupositu di Wikipedia
A cunchiglia di San Ghjacumu

A cunchiglia di San Ghjacumu (Pecten jacobaeus, Linnaeus 1758), hè un molluscu bivalve di a famiglia di i Pectinidae.[1]

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

E duie cunchiglie sò differente. Quella di inghjò, incù a quale l'animale riposa annantu à u fondu, hè assai cunvessa è di culore chjaru, mentre ch'è quella d'insèu hè piana è di culore brunu. Aghjunghje una taglia di circa 12-14 cm.

A cunchiglia di San Ghjacumu hà a particularità, rara in u mondu animale, di avè l'ochji catadioptrichi elementari chì funzioneghjanu per riflessione. A riproduzione ermafrodita di 'ssu molluscu hà locu in maghju è ghjugnu, pruducendu una piccula larva planctonica.

In Europa, campanu in u mare Terraniu. In Nurmandia, in Brittania, in Scozia è in Irlanda ci campa una spezia differenti, chjamata Pecten maximus. In Italia, omu lu trova trà 25 è 200 metri di prufundità in guasi tutti i mari rinosi. I ghjovani campioni campanu ancurati in fondu à u mare da filamenti, mentre ch'è l'adulti si cullocanu liberamente annantu à u fondu marinu, aprendu è chjudendu bruscamente a so cunchiglia per permette un'evacuazione rapida di l'acqua : 'ssu metudu permette à l'animale di cullucà si estremamente prestu, ancu annantu à longhe distanze. 'Ssa capacità à cullucà si prestu hà cunduttu i Giappunese à chjamà 'ssu molluscu u "pesciu-sarpe". Eppuru, tutte e spezie di Pectinidae ùn anu micca 'ssa capacità à cullucà si liberamente ; difatti, certe spezie priferiscenu esse statiche, ancurendu si annantu à scogli o aghjuculendu e piante marine.

A cunchiglia di San Ghjacumu hè una criatura ermafrodita è hè particularmente apprizziata quandu e gonade di i dui sessi, una aranciu curallu è l'altra avoriu, sò chjaramente visibile.

A carne hè sapurita, tantu bella cruda ch'è cotta, ancu s'è per raghjoni di igiene è di risicu di malatie infettive, hè scunsigliatu di cunsumà la cruda, cum'è hè u casu per tutti i bivalvi chì sò filtratori.

Simile à a cunchiglia di San Ghjacumu, a cunchiglia di San Ghjacumu vario (Chlamys vario) ne si distingue da e so valvule cunvesse.

Storia è cunsumu alimintare[mudificà | edità a fonte]

Campione vivu di Pecten maximus à dritta, vicinu à un'ostrice cumuna.

E prove archeulogiche anu mustratu ch'è i molluschi marini facianu parte di i primi alimenti cunsumati da l'omu.

Frà 'ssi molluschi manghjarecci figuranu e cunchiglie di San Ghjacumu. U prima autore à vantà u gustu di e cunchiglie di San Ghjacumu fubbe u filosofu grecu Aristotele, chì ricumandava di cunsumà le: "fà le coce annantu à a brasgera è innacquà i frutti d'acetu, cù u fine di rinfurzà a so dulcezza". 'Ssa ricetta antica si ritrova dinù in i scritti di u filosofu Senocrate.

Altre prove storiche di u so cunsumu pruvenenu da diversi autori rumani.

Pare dinù ch'è l'usanza di ricopre u fruttu di pane grattulatu è di fà lu coce à u fornu sia nata in Europa in u circondu di u XVIIu seculu.

Oltre i paesi chì cuttighjanu u mare Terraniu, e cunchiglie di San Ghjacumu sò assai cumune è pupulare in Inghilterra, induve elle sò rigularmente piscate longu à a Manica. E ricette britanniche tipiche cumprendenu e cunchiglie di San Ghjacumu fritte o cotte à u fornu incù u butirru. Un'antra variante hè a cucera à u fornu incù u vinu biancu.

E cunchiglie di San Ghjacumu sò dinù assai pupulare in i Stati Uniti, induve elle ùn sò piscate ch'è longu à a costa atlantica. Sò entrute abbastanza tardi in a tradizione culinaria americana, a prima ricetta truvendu si in un libru di cucina datendu di 1870.

Simbulugia[mudificà | edità a fonte]

Stemma di u papa Benedettu XVI incù a cunchiglia di San Ghjacumu

'Ssa cunchiglia hè prisente in u scudu araldicu di u papa Benedettu XVI. Inoltre, a cunchiglia di San Ghjacumu hè l'emblema :

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.