Crassula tillaea

À prupositu di Wikipedia
Crassula tillaea
Crassula tillaea
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Saxifragales
Famiglia Crassulaceae
Generu Crassula
Nome binuminale
Crassula tillaea
Carl Linnaeus, 1760

Crassula tillaea hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Crassulaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Crassula tillaea hè una piccula pianta erbacea annuale appartinendu à a famiglia di e Crassulaceae. Misura di regula trà 2 è 10 centimi d'altura. E so foglie sò carnute, opposte è di forma ovale. Sò d'un verde vivu è ponu prisintà machje rosse. I fiori di Crassula tillaea sò chjuchi, bianchi o rosulati, ragruppati in infiuriscenze terminale.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Crassula tillaea hè originaria d'Europa, induv'ella hè prisente in numerosi paesi, tali a Francia, a Spagna, l'Italia, a Svizzera è l'Alimagna. Si trova ancu in Asia, in particulare in Turchia è in Russia. 'Ssa pianta cresce per u più in e pratuline, i prati, i bordi di stretta è i terreni abbandunati.

Crassula tillaea hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Crassula tillaea hè una pianta annuale chì si riproduce per via di granelli. Fiurisce da maghju à sittembre, pruducendu piccule granelli chì sò spergugliati da u ventu. 'Ssa pianta hè adattata à i terre poveri in nutrimenti è pò sopravvive in cundizione di sicchina. Hè capace à furmà tappetti densi, ciò chì li permette di fà cuncurrenza à altre spezie vegetale.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Crassula tillaea hè ancu cunnisciuta sottu u nome di Tillaea aquatica. Hè stata discritta per a prima volta da u botanistu svedese Carl Linnaeus in u 1753. 'Ssa pianta appartene à u generu Crassula, chì cumprende à l'incirca 200 spezie di piante succulente. Certe sinonimi di Crassula tillaea sò Tillaea aquatica, Tillaea muscosa è Tillaea minima.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Crassula tillaea ùn hè micca cunsiderata cum'è una spezia minacciata. Hè relativamente cumuna in a so area di ripartizione è ùn hè micca sottumessa à una prissione di predazione eccessiva. Eppuru, a distruzzione di u so ambiente naturale per causa di l'urbanisazione è di l'agricultura intensiva pò custituisce una minaccia per 'ssa pianta. Hè dunque impurtante di prisirvà e pratuline è i prati induv'ella si sviloppa cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]