Cistus salviifolius

À prupositu di Wikipedia
Cistus salviifolius
Cistus salviifolius
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Classa Polypodiopsida
Divisione Tracheophyta
Sottudivisione Spermatophytes
Ordine Malvales
Famiglia Cistaceae
Generu Cistus
Nome binuminale
Cistus salviifolius
Carl Linnaeus, 1753

Cistus salviifolius hè una spezia di pianta chì face parte di a famiglia di e Cistaceae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Cistus salviifolius hè una pianta à foglie persistente appartinendu à a famiglia di e Cistaceae. Si caratterizeghja da foglie verde, strette è lungarine, chì s'assumiglianu à quelle di a salvia. I fiori di 'ssa pianta sò di culore biancu o rusulatu pallidu, incù cinque petali dillicati. Cistus salviifolius hè un arbustu di taglia media, aghjunghjendu di regula un'altezza da 1 à 2 metri.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

Cistus salviifolius hè originariu di u bacinu mediterraniu, induv'ellu hè largamente spartu. Omu u trova per u più in e rigione custiere, e culline è e machje. 'Ssa pianta hè bè adattau à i climi caldi è asciutti, è hè à spessu usata in i giardini mediterranii per a so bellezza è a so resistenza.

Cistus salviifolius hè prisente in Corsica.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

Cistus salviifolius hè una pianta chì priferisce e terre belle assiccate è assuliate. Hè capace à resiste à i periodi di sicchina grazia à e so foglie spesse chì riducenu a perdita d'acqua in evapurazione. 'Ssa pianta si riproduce per u più per via di granelli, chì sò spergugliati da u ventu. Fiurisce di veranu è d'istate, attirendu numerosi insetti inamacatori tali l'ape è e farfalle.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Cistus salviifolius hè u nome scentificu accittatu di 'ssa pianta. Hè ancu cunnisciuta sottu à i sinonimi seguenti : Cistus incanus, Cistus villosus è Cistus creticus. 'Ssi nomi sò stati imprudati in u passatu per designà variazione di 'ssa spezia, ma sò avà cunsiderate cum'è sinonimi.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Cistus salviifolius ùn hè micca cunsideratu cum'è una spezia minacciata. A so larga ripartizione è a so capacità à adattà si à sfarenti ambienti li cunferiscenu una certa resilienza faccia à e pirturbazione ambientale. Eppuru, a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à l'agricultura intensiva pò custituisce una minaccia per 'ssa pianta. Hè dunque impurtante di prisirvà e zone induv'si trova cù u fine di garantisce a so sopravvivenza à longu andà.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Jeanmonod D. & Gamisans J. (2013) Flora Corsica (2 ed), Edisud.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]